nu apucasera sa le citeasca. Din ziua aceea, Raiski abia se mai simtea prin casa; nu se mai ducea nici macar la Volga, ci doar citea, inghitind cu sete volum dupa volum”. Un adevarat rai a la Goncearov! Sa stai si sa citesti la nesfirsit… Sa nu ne grabim insa sa-l invidiem. Peste citiva ani, din scrisoarea lui Leonti Kozlov, caruia i se lasase in seama pastrarea acestei comori, Boris Pavlovici afla… Dar sa ne explice mai bine blindul Leonti, sa nu-i luam povara de pe suflet: „Iti amintesti de editiile vechi, gotice, ale clasicilor… alea in coperte scumpe? Ti-aduci aminte de vechiul Shakespeare, jumatate text, jumatate comentariu? Iti aduci aminte de primele editii ale enciclopedistilor francezi, pe pergament? Tii minte…”. Cum sa nu-si aminteasca? Nu sintem in stare decit sa continuam, coplesiti, transcrierea epistolei dezastruoase a lui Kozlov: „O sa ma intrebi cine este acest Volohov?… Chiar daca i-ai da o editie Elzevir, el si din ea ar rupe filele. Are un obicei neinchipuit de urit, pe care l-am aflat, cu groaza, din pacate prea tirziu; cind citeste o carte, din partea citita rupe foi si-si aprinde cu ele tigara sau face un sul si-si curata unghiile sau urechile” (s.m.). Sa nu credeti ca se sfieste, ca se ascunde de lume, tainuindu-si viciul degustator, distrugator. Nu! Mark Volohov considera ca asa e normal sa procedeze si-si consuma gesturile diabolice nonsalant, la vedere, cu cea mai linistita satisfactie. „Mi se parea mie ca toate cartile se inapoiau de la el mai subtiri decit fusesera, dar nu am putut sa-mi dau multa vreme seama din ce cauza, pina cind odata, pe cind Volohov se afla la mine, l-am vazut facind lucrul acesta. Il luase, ca un om de treaba, pe Aristofan, in care textul grec e insotit si de traducerea franceza – si chiar acolo in fata mea a rupt deodata o foaie de la sfirsitul cartii – inainte ca eu sa fi putut scoate macar o vorba.” Sarmanul Leonti Kozlov! Este pur si simplu terorizat de Mark Volohov! Fiindca iata ce mai scrie: „Dar in numele lui Dumnezeu, te rog, sa nu-i spui cumva cum l-am incondeiat. O sa-mi joace neaparat cine stie ce festa, ba poate chiar si tie. I-am cerut explicatii de ce a rupt cartile, dar a facut o mutra, ca n-am mai avut curajul sa persist” (s.m.). Leonti stie ce stie! „Volohin asta e o ciudatenie a orasului nostru. Nu-l iubeste nimeni si toti se tem de el, iar in ce ma priveste, nu pot sa nu-l iubesc, dar nici sa nu ma tem de el nu pot. Ba imi ia sapca din cap si se bucura cind nu bag de seama, ba-mi bate noaptea-n fereastra… In schimb, aduce uneori pe neasteptate cite o sticla de vin bun sau o groaza de zarzavat. A fost trimis in orasul nostru cu domiciliu fortat, sub supravegherea politiei, si de cind a venit el nu se poate spune ca orasul nu este in pericol.” Egorka-rinjitul ar fi degustat cu delicii situatia… ca si stilul smuls al lecturilor lui Mark Volohov!