De vazut, studentii au vazut multe: alei, parcele pentru locurile de veci, placi funerare cu poze, statui, flori, luminari, jucarii. Plus un columbariu pentru urnele cu cenusa. Au facut fotografii, au cules informatii, au comentat textele de pe placi. Iar tizul Adrian mi-a dat raportul + foto. Asa am aflat ca cel mai mic animal ingropat acolo e un pestisor, iar cel mai mare – un ponei de la Zoo; ca totul e rinduit cu mare grija si simtamint, exact ca pentru oameni; si ca pe internet raiul animalelor iti taie maul. Ce sa zic? Pentru ca am avut o gramada de pisici, doi papagali si m-am lipit de Kenzo, catelul vecinilor, pot sa inteleg orice. Asa le-am si luat pe toate: cu induiosare si cu inca ceva, greu de prins in cuvinte, fara sa ma impiedic de magnificul, cotropitorul kitsch. Iata citeva spicuiri.
Pentru Bruno, care in poza pare un setter, familia a daltuit in marmura un acrostih; setterita Beauty are mormintul napadit de coronite, flori, globuri, iar rindurile de adio de pe placa sint semnate de mami, buni si motanul Pepi; Betty (un mops), boxerul Rudy, Salvi (canis), Rocky (ciine-lup) si Rex (buldog) isi strajuiesc mormintele chiar ei, in chip de statui sau basoreliefuri. Toti au fotografii: corbul Belutu, papagalul Rocky, pestisorul fara nume, mitul Ticu, zis si Scortisoara, motanul negru Fizz, catelusa Frosa, Mo, porcusorul de Guineea, un iepure cu numele ascuns de frunze, Lessy Bagioi (1994-2008), Dora Dog. La capatii, stapinii le-au pitulat printre ghirlande, brazi impodobiti, lampioane, luminari, tot soiul de jucarii: cei mai multi sint vegheati de ingeri albi care se roaga, dar si de pitici, moscraciuni, porumbei de portelan. Intr-un top 10 s-ar putea catara foarte sus mormintul lui Toto, cu urmatorul text: “Babarica, Babuinu’, Biju, Capsatoru’, Americanu’, Inimioara, Babsica, Salamu’ mergator, toate intr-un singur suflet numit TOTOLICA, baietelul perfect (22. VIII, 1993-11 VI. 2008)”. Dar si sepultura lui Salvi, cum intri, pe mijloc.