Spontaneitatea clocotitoare a domnului profesor face parte din spiritul locului, care da, in nenumarate forme, farmecul atit de aparte al Iasului. Dar revolta Domniei Sale face parte din tot mai numeroasele reactii publice impotriva obscenitatii sau vulgaritatii manifeste in arta contemporana, care n-ar fi rele in sine daca ar declansa o discutie despre utilitatea sau finalitatea utilizarii lor. Numai ca respingerea tintita a unor elemente percepute drept “obscene”, rupte dintr-un context, nu foloseste nimanui. O astfel de revolta ar fi, poate, mai utila in lumea reala, careia arta ii este adesea doar o oglinda.
Imi imaginez, de exemplu, o scena de pe o strada obisnuita, dintr-un oras obisnuit al acestei tari atit de obisnuite. Doua masini se ciocnesc usor la iesirea dintr-o benzinarie, din graba unui sofer si din neatentia celuilalt. Din prima sare un barbat spatos, ras in cap, imbracat intr-un maiou mulat pe muschi si cu ochi albastri si rai, iar din cealalta – din care se aude inca o voce de pe CD-player ce anunta ca are prieteni si dusmani – tisneste un tuciuriu indesat, cu ceafa lata si brate groase cit grinzile, care poarta la git un lant gros de aur.
Blondul spatos, pe care il vom numi Raketul Suparat, se protapeste in drum si zice:
— Baga-te-as in pizda ma-tii de tigan bo…
Ma scuzati, nu asta era ideea. Revenim.
Blondul spatos, pe care il vom numi Raketul Suparat, se protapeste in drum si zice:
— Stimate domn, s-ar putea sa nu fi observat, dar v-ati ciocnit masina de autovehiculul meu. Sa nu va fie cu suparare, dar v-as ruga sa incheiem un proces-verbal de constatare, iar data viitoare v-as recomanda sa fiti putin mai atent.
Tuciuriul indesat, pe care il vom numi Manelistul cu Lant de Aur, ii raspunde:
— Stimate domn, departe de mine gindul sa te invinovatesc pentru eroarea dumitale. Probabil ca ai avut o zi grea, fiindca altfel nu ai fi frinat intempestiv cind eu tocmai ma incadrasem in spatele dumitale. Dar nu-ti caut pricina din asta. Sa chemam organele in drept si sa-i lasam pe domnii politisti sa decida dinsii.
Usor deranjat ca preopinentul i s-a adresat cu familiarul “dumitale”, Raketul Suparat raspunde:
— Domnia Ta se vede ca nu doresti sa iti recunosti greseala. Cred ca si un orb ar putea sa isi dea seama de eroare. Presupun ca nu esti orb. Sau ma insel?
— Sa-mi fie cu iertare, stimate domn, spune Manelistul cu Lant de Aur, scarpinindu-se la subsuoara transpirata, dar pari sa ai probleme cu elementarul bun-simt.
— Aaah! exclama socat Raketul Suparat, acum suparat de-a binelea. Domnule! Domnule, nu-ti permit!
— Nu cred ca am avut vreodata nevoie de permisiunea dumitale, raspunde arogant Manelistul cu Lant de Aur.
— Aaa… icneste Raketul Suparat. Domnule… esti un… esti un gujat!
Manelistul cu Lant de Aur primeste ultimul cuvint ca pe o lovitura in piept. Se da un pas in spate, se invineteste usor, apoi se intoarce repede pe calciie si se duce la masina. Cauta in torpedo, scoate ceva si se apropie iar, cu pasi repezi, de Raketul Suparat.
— Poftim! ii intinde el un cartonas alb. Aceasta e cartea mea de vizita.
— Da, si? se sumeteste Raketul Suparat.
— Domnule, te provoc la duel! Daca esti cu adevarat un om de onoare, suna-ma azi, ca sa punem la punct detaliile.
— Adica? rinjeste politicos Raketul Suparat. Cum? Cu bite de baseball, cu boxuri, cu gloante de cauciuc sau…?
— Secondantii mei va vor comunica detaliile la timpul potrivit, raspunde demn Manelistul cu Lant de Aur si se intoarce pe calciie.
Iata cum imi imaginez eu realitatea romaneasca in care, desi legatura pare foarte fragila, nu se injura pe scena teatrelor si nici in cartile cu personaje contemporane. Doar ca asa ceva n-o sa auzim prea des in peisajul cotidian romanesc.
Se zice ca sta in puterea oamenilor sa schimbe o societate. Romanii au abdicat de la acest rol. In schimb, de o vreme incoace, prefera sa incerce sa schimbe arta, convinsi ca asta e lucrul cel mai important, fiindca au ajuns sa creada ca imaginea e mai importanta decit realitatea. Dar nu e, baga-mi-as… voiam sa zic parole d’honneur, stimati domni.