“Totul a fost foarte subtil”
Mireasa desculta este subiectul principal al evenimentului. De fapt, modul cum aceasta piesa, jucata de actorii Teatrului Dramatic din Galati in 1958, a fost cenzurata pe neasteptate, dupa zece reprezentatii, desi subiectul sau principal era unul in ton cu vremea, colectivizarea. “In acel an, s-a sarbatorit la Constanta terminarea colectivizarii in primul raion, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej a tinut un discurs despre acest lucru. Tot atunci s-a spus ca urmeaza finalizarea colectivizarii in Galati. Numai ca taranii de aici au fost foarte reticenti si niste revolte taranesti foarte puternice au fost inabusite cu armata. Toti taranii care se rasculasera au fost dusi la puscarie in perioada in care se juca acest spectacol. In piesa aparea si discursul lui Dej de la Constanta, se auzea dintr-un megafon, iar taranii-actori se opreau sa-l asculte. Cineva a considerat ca gestul putea fi interpretat prin faptul ca taranii sint obligati sa intre in colectiva”, ne-a explicat Alexandru Berceanu. El este cel care a facut documentarea si a creat conceptul pentru instalatie. Tot ceea ce a adunat, din cercetarea arhivelor, dar si prin interviuri cu putinii artisti supravietuitori, a fost trecut in desen, intr-o banda reusita semnata de Sorina Vazelina.
“In 1958, piesa a ajuns la Bucuresti ca favorita pentru a cistiga premiul Festivalului Teatrelor Dramatice, a avut niste cronici bune, dar cineva s-a temut de legatura dintre Mireasa desculta si ce se intimpla in realitate cu taranii si a cerut scoaterea spectacolului din program”, povesteste Alexandru Berceanu. Printre cei cu care a refacut istoria momentului a fost chiar regizorul piesei, Valeriu Moisescu: “La vremea respectiva, actorii nici nu au stiut ca au fost cenzurati, nu s-a facut mare tam-tam pe asta. Doar regizorul era constient, pentru ca stia cite spectacole trebuiau jucate. Totul a fost foarte subtil”.
Libertatea de exprimare, ieri si azi
Prezentarea actului de cenzura constituie doar o parte a instalatiei. Vizitatorii care intra in galeria din centrul vechi al Capitalei pot exersa in 2012, pe cont propriu, tehnicile de cenzura de acum 50 de ani. Ei au la dispozitie un birou, cu o masina de scris, creioane, foarfece, dar mai ales stampilele speciale care se foloseau atunci. Una cu litera B, pentru “Bun de reprezentat”, si alta cu litera O, pentru a opri materialul de la publicare in intregime sau pe bucati. Lucrarea ce trebuie cenzurata este chiar banda desenata cu destinul Miresei desculte. “Instalatia este pentru un singur om, care primeste intr-un plic instructiunile despre cum trebuie tratat materialul. Cel care doreste sa lucreze are la dispozitie o jumatate de ora sau o ora in care poate sa faca ce vrea el cu acea lucrare. La final, se incheie un referat, in care se recomanda daca proiectul sa fie prezentat ca un decupaj cinematografic sau nu si ce modificari trebuie sa se faca”, a explicat tot Alexandru Berceanu. In primele doua saptamini, s-au adunat peste 20 de mostre, agatate pe peretii galeriei, care stau marturie despre modul cum percep oamenii de azi cenzura.
Evenimentul este finantat de Administratia Fondului Cultural National si face parte dintr-un proiect mai amplu care vizeaza libertatea de exprimare in Romania. Va continua cu o instalatie a Ioanei Pauna care vorbeste, de data aceasta, despre libertatea de expresie din zilele noastre.
Tinarul cu barba si ochelari se ridica dupa o ora si recunoaste ca nu e lamurit cum sa cenzureze mai bine. A pus citeva stampile, si B, si O, dar nu e sigur daca a facut bine. Nu-i nimic, nici cenzorii din anii ‘50 nu stiau.
Galerie foto
