Cu toata jena, prima intrebare este, recunosc, oarecum… abrupta. Am fost intrebat de ce se numeste “Augustin Fratila”, tocmai “Augustin Fratila”, cel mai generos premiu literar romanesc al momentului. Spuneti-mi, va rog, ce sa raspund?
Augustin Fratila este un model. Cred ca unul dintre lucrurile de care noi ducem lipsa in acest moment este exact acesta: avem valorile rasturnate intr-o ierarhie anormala. Munca, pasiunea, dedicarea, constanta nu mai sint apreciate. In acest context, Augustin Fratila este un model. Prin felul in care a construit literatura in Romania, prin felul in care a ridicat o editura intreaga din punct de vedere editorial, prin felul in care viata lui a fost literatura, el trebuie sa devina un model. Augustin Fratila a fost iubit de toti colegii lui de breasla. E drept ca el a prins o generatie care s-a construit altfel decit generatia actuala, optzecistii, si a fost acolo in mijlocul lor, in preajma lor, si-a hranit dragostea de poezie si de literatura din energia curentului literar. Dar felul in care el s-a daruit literaturii este oricind un model pentru cei care vor sa marcheze prin munca lor literatura in Romania. Vreau sa va dezvalui putin din culisele premiului. Unul din motivele pentru care Dan C. Mihailescu si Alex. Stefanescu au acceptat cu atita usurinta sa fie parte din acest juriu a fost faptul ca premiul s-a numit “Augustin Fratila”.
Dorinta noastra este ca prestigiul premiului sa depaseasca valoarea lui
O alta curiozitate: cum se string 10.000 de euro pentru un scriitor roman viu, in carne si oase? Va intreb asta pentru ca, dupa stiinta mea, o asemenea suma e greu de adunat chiar si pentru alte “cauze” mai sensibile la nivel social in clipa de fata.
Orice bani se string greu. Este poate motivul principal pentru care aceia care nu pot sa faca asta aleg sa stea pe margine si sa critice. Au fost luni (fara exagerare) intregi de munca. Au fost sute de mailuri (din nou fara exagerare) si sute de telefoane, zeci de intilniri pentru a gasi trei sponsori. Nu este usor. Trebuie sa alergi mult, sa bati la usi – multe inchise –, sa intri pe geam atunci cind esti dat afara pe usa. Trebuie sa pui cauza si pasiunea pentru proiect mai presus de orgoliul tau. Pentru ca, daca nu faci asta, nu rezisti psihic la toate refuzurile. Dar, in final, gasesti oameni care sa rezoneze cu cauza ta, gasesti oameni care nu numai ca spun despre cultura ca e importanta, dar vor sa si faca un lucru concret. Eu am mers cumva tintit, in primul rind la companiile si persoanele despre care stiam ca au un istoric in sprijinirea actelor culturale. Cred ca am facut o actiune de pionierat. Pentru ca premii literare private in Romania, de genul celui pe care l-am instituit noi, nu sint (multe sau deloc), si atunci, ca orice munca aflata la inceput, e normal sa fie una care intimpina dificultati. Dorinta noastra, insa, este ca, in timp, prestigiul premiului sa depaseasca valoarea lui.
Cum vi s-a parut ca era perceput Premiul “Augustin Fratila” atunci cind l-ati anuntat si cum vi se pare ca este perceput acum, dupa ce l-ati decernat?
Am trecut prin stari contradictorii. Entuziasm atunci cind l-am lansat, urmat de perioade de bucurie cind am vazut ca a fost foarte bine primit de public sau perioade de tristete vazind cum este criticat cu rea-vointa. In final, insa, bucuria a fost cea care a cistigat, pentru ca cei mai multi dintre comentatori fie au apreciat premiul, fie au exprimat un punct de vedere neutru. O critica in care vad dorinta de constructie si imbunatatire, un sfat bun si o opinie obiectiva sint intotdeauna bine primite de mine si de ceilalti colegi ai mei din board. Daca ma deranjeaza ceva, acest lucru este cind oamenii, desi informati, aleg sa rupa crimpeie din informatie si sa le scoata din context sau, si mai rau, sa ignore in totalitate o informatie oferita clar si sa distorsioneze adevarul incit sa dovedeasca un punct de vedere rautacios si clar inexistent! Din fericire, au fost oameni linga mine care m-au incurajat si m-au sustinut, oameni care mi-au devenit prieteni si care si-au oferit neconditionat sprijinul in acest proiect. Au fost oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, care au venit in apararea premiului si ideii pe care am avut-o. Le multumesc!
Peste 50 de oameni au facut voluntariat
Nu va intreb cum au fost alesi criticii literari care au facut preselectia volumelor, dar vreau sa stiu cum i-ati ales pe bloggerii care au punctat romanele intrate in concurs.
Aici raspunsul e cel mai simplu. Am vrut o masa diversa de bloggeri, care sa reprezinte o masa diversa de cititori. Am vrut bloggeri cu trafic din doua motive: pentru ca ei vin cu reprezentativitate si pentru ca ideile lor sint clar apreciate de multi oameni daca ei aleg sa se intoarca zilnic pe blogul lor sa le citeasca. Am vrut oameni din presa care sa stie sa ridice valoarea premiului, dar care sa stie sa evalueze un roman din punctul de vedere al jurnalistului, diferit de cel al criticului literar. Am vrut si bloggeri care se ocupa numai de carte, pentru ca o parte a bloggerilor sa fie cumva “critici cu blog”. Ne-am dorit sa avem un grup dinamic si divers, asa cum sint si cititorii, de fapt. Daca am fi lasat decizia la mina juriului literar, probabil ca batalia s-ar fi dat tot intre cele doua carti care au fost pe locurile 1 si 2 ale bloggerilor. Ceea ce inseamna ca alegerea lor a fost foarte buna si, mai mult decit atit, ei si-au luat rolul foarte in serios si au citit cartile cu pasiune si dedicare. Eu sint extrem de multumit si juriul de anul viitor va fi alcatuit din aceiasi bloggeri in majoritate, la care speram sa mai adaugam citiva. Cu cit mai mare juriul, cu atit mai multe sanse sa avem o cistigatoare corecta.
Sint convins ca, dupa reusita primei editii, lumea literara se intreaba daca va mai fi si o a doua editie. Va mai fi? Vor fi pusi la bataie tot 10.000 de euro sau sperati chiar la mai mult?
Raspunsul il puteti anticipa: am anuntat deja ca, daca vom reusi sa stringem din nou banii, vom face cu siguranta editia a doua. Vor fi tot 10.000 de euro. Este o suma buna, cred eu, care sa motiveze autorii sa participe la premiu. Ne vom concentra anul viitor sa crestem prestigiul premiului, sa ii atragem de partea noastra pe cei care conteaza si carora, din lipsa de timp, nu am reusit sa le explicam bine despre ce e vorba in acest premiu. Premiul este facut pentru literatura romana. Nici pentru gloria unui singur om, nici pentru gloria vreunei edituri, nici macar pentru ca un autor sa ia 10.000 de euro. Premiul este facut pentru literatura romana, pentru a se vorbi de cinci romane finaliste, pentru a se vorbi de romanul cistigator, pentru a promova scriitura romaneasca. Ar fi greu si necinstit ca gloria sa apartina unui singur om cind sint peste 50 de oameni care au facut voluntariat ore intregi pentru acest proiect. Dar, daca anul viitor vom reusi sa fim mai clari in a explica acest lucru si in a-i atrage in favoarea literaturii pe unii oameni care au un cuvint de spus, cistigul va fi cu atit mai mare!
Din punctul dumneavoastra de vedere, se mai intimpla ceva intre doua editii ale Premiului “Augustin Fratila”, dincolo de insomniile scriitorilor care aspira sa si-l adjudece?
Ne-am dori foarte mult sa fie actiuni de promovare ale romanului cistigator, organizate de Asociatia Casa de Cultura in parteneriat cu Editura Polirom. Am vrea sa facem, de exemplu, dezbateri in licee vizavi de carte sau poate vizavi de cartile finaliste (Viata lui Kostas Venetis – Octavian Soviany si cistigatoarea, Matei Brunul – Lucian Teodorovici). In acelasi timp, insa, ne dorim foarte mult ca editurile sa fie mai aproape de noi in relatia de parteneriat pe care incercam sa o cladim. Noi punem la dispozitia editurilor un mijloc si un context pe care ele ar trebui sa il foloseasca, alaturi de noi, evident, pe cit de mult posibil. Am observat un lucru interesant: daca dam o cautare pe Google dupa cuvintele “premiul lit…”, prima sugestie este “premiul literar Augustin Fratila”. Ne dorim ca anul viitor, cind organizam editia a doua, aceste cautari sa ramina primele in lista de sugestii!