Dar discutia despre “Apocalipsa” sau, putem sa-i zicem asa, “transformarea” presei scrise dureaza de citiva ani buni si este mai ampla. Vom fi insa de acord ca ziarele si revistele nu se simt prea bine nu doar la noi, ci in general, adica si prin alte parti. Tocmai de aceea, cu atit mai neasteptat, dar, totodata, cu atit mai oportun este volumul in discutie. De fapt, vreau sa spun ca aceasta istorie a gazetariei autohtone, desi necesara, vine, nu asa cum ar fi fost ideal, intr-un moment de maturitate, ci intr-unul de declin. Cu alte cuvinte, nimic de celebrat, ci doar de consemnat. La rece, ca pentru orice eventualitate. Sa se stie.
Trecem asadar peste tristetile si furiile aferente mogulizarilor, falimentelor sau intrarilor in insolventa ale momentului. Oftam si admitem intelepti ca se cuvine sa spunem ca, odata cu aceasta lucrare initiata si coordonata de Marian Petcu, gazetaria rom=neasca intra si ea – in sfirsit –, dintr-un anumit punct de vedere, in rindul lumii. Zic asta pentru ca nu sint sigur daca mai exista multe tari europene fara un catastif modern si (cvasi)exhaustiv care sa consemneze cu metoda evolutia presei. La noi, pina la prezenta lucrare, ultima tentativa similara data, daca nu ma insel, din 1964 si i-a apartinut lui Constantin Antip, care a publicat in epoca Contributii la istoria presei romane, un volum de 216 pagini.
Dar sa revenim in prezent, la o distanta de aproape o jumatate de secol, si sa mentionam ca cel putin pentru cine nu are un interes precis aceasta Istorie a jurnalismului este o lectura perfect arida. E ca si cum te-ai incumeta sa citesti Cartea de telefoane. Daca ai stomacul tare, rezisti cu succes primelor 10 pagini, dupa care te opresti si iti spui ca nu prinzi actiunea, ca sint cam prea multe personaje etc. Si, in cele din urma, pui oarecum jenat caramida pe noptiera, mintindu-te cu nerusinare ca vei continua sa o citesti miine seara. Cu alte cuvinte, avem de a face cu un instrument de lucru. Cui ii este el folositor? In primul rind, foloseste studentilor si profesorilor de la facultatile de profil. In al doilea rind, este util oricui are nevoie la un moment dat de o documentare legata de un ziar sau un ziarist din Rom=nia ultimilor 280 de ani. Ca sa ne intelegem, bifam informatia ca doar indecsii (cel de publicatii si institutii media, cel de nume si cel de localitati) masoara ca la vreo 400 de pagini. Sarind peste bibliofili, in al treilea rind, se vor mai bucura de acest volum toti cei care vor dori sa le dovedeasca de ziua lor, negru pe alb, tuturor comesenilor ca au o matusa sau un verisor primar care este sau a fost cindva ziarist/ziarista.
Redevenind seriosi, ne facem datoria de a mentiona ca in cele 1.400 de pagini ale enciclopediei in discutie se regasesc articole ce fac trimitere la nu mai putin de 18.000 de publicatii periodice, radiouri, televiziuni, agentii de presa, precum si 33.500 de jurnalisti si publicisti. Cum spuneam, sint acoperiti 280 de ani de presa in Romania – din 1731 pina in 2011 – si sint oferite pentru prima oara informatii relevante nu numai despre productia jurnalistica de limba romana, ci si despre cea a comunitatilor maghiara, germana, evreiasca, bulgara, sirba, rusa etc.
Pentru a intelege anvergura proiectului, merita mentionat detaliul ca au lucrat la el timp de patru ani peste 100 de specialisti – profesori, cercetatori, bibliotecari, arhivisti, jurnalisti –, alaturi de numerosi studenti, masteranzi si doctoranzi de la universitati publice din Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Sibiu. De asemenea, sint punctate aniversari si comemorari, comparatii intre ani si etape din evolutia presei si sint analizate modificari ale legislatiei presei. Da, ati inteles, volumul coordonat de Marian Petcu, conferentiar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti, este unul muncit.
In sfirsit, cu aceste ultime precizari raspund nedumeririi unui amic care ma intreba, usor afectat, cum se face ca Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologica se lanseaza luni, 26 noiembrie 2012, tocmai la Palatul Sutu. Pai, simplu: pentru ca merita!