Prin urmare, nu e de mirare ca rolul John Ross Ewing a devenit rolul vietii pentru Larry Hagman, in mai mare masura decit rolurile Columbo sau John Steed din Razbunatorii pentru Peter Falk si Patrick Macnee.
Fascinatia exercitata de J.R. asupra telespectatorilor nu a facut decit sa contribuie din plin la succesul Dallas-ului, serial care a constituit o “transformare inedita in materie de naratiune si scriitura” pentru seriile TV americane. Dallas, serial de categoria “night-time soap”, a fost lansat in 1978 si s-a impus prin caracterul sau de foileton. Un pariu riscant pentru postul producator, CBS, fiindca seria se baza pe fidelitatea telespectatorilor si pe capacitatea lor de a-si aminti, de la o saptamina la alta, evenimentele petrecute in episodul precedent.
Pentru a-si asigura aceasta fidelitate, unul dintre trucurile folosite de scenaristi a fost “cliffhanger”-ul, finalurile tensionate care ii fac pe telespectatori sa doreasca sa afle neaparat ce se va intimpla in continuare. Pentru ca asta sa functioneze, era nevoie de “personaje simpliste, aproape caricaturale, usor identificabile si clasabile catre de public, personaje mai ales capabile sa cristalizeze sentimente precum mila, simpatia, compasiunea, minia sau antipatia”. De asemenea, pentru a atrage constant publicul, personajele trebuiau sa evolueze intr-o lume potrivita. Sexul, banii si puterea sint astfel cele trei teme extrem de propice intrigilor din Dallas si, mai ales, dezvoltarii personajului J.R. Ewing, servit si de fizicul foarte potrivit al actorului Larry Hagman, mai ales de “ochii sai albastri si de surisul ezitind intre incredere in sine si dispret fata de interlocutor”.
Ce e uluitor la personajul J.R. Ewing este faptul ca farmecul sau nu a functionat numai in SUA, ci si in numeroase alte tari. “Nu neaparat din aceleasi motive”, scriu cei de la “Le Monde”. Publicul american il ura pentru lipsa lui de morala si caracterul manipulator. In Franta, J.R. reprezenta o caricatura a Americii, “un simbol al aviditatii financiare, arhetip al mostenitorului fara educatie, intruchipare a omului de afaceri fara scrupule etc.”.
Autorul articolului aminteste ca, in epoca, intre SUA si Franta exista o uriasa “fosa culturala”. In Franta erau importante studiile facute, parcursul intelectual urmat pentru integrarea in societate; “in SUA era important numarul milioanelor de dolari facute intr-un an”.
“Aceasta fascinatie pentru bani (capacitatea de a face bani cu orice pret) reprezenta pentru noi o forma de slabiciune morala, dovada unei lipse de sociabilitate, chiar refuzul de a se integra in societate. Lucrurile in Franta s-au schimbat de atunci”, scrie “Le Monde”.
Avind in vedere popularitatea mondiala a lui Larry Hagman si a personajului sau, ideea familiei sale de a raspindi cenusa actorului in intreaga lume pare foarte potrivita.