Cum altfel sa intelegi absenta Luizei Borac din concert, de exemplu, la Zilele Dinu Lipatti, exact la o vreme cind noul ei set de discuri, consacrat special muzicii de pian a compozitorului roman, este distribuit de toate magazinele din Occident? Cum sa intelegi surpriza totala a unor prieteni, de regula foarte bine informati, la o benigna intrebare despre un DVD realizat sub egida TVR/Ministerul Culturii/Artexim, intitulat Istoria Festivalurilor “George Enescu”?
Ar fi nedrept sa omit anuntul aparut zilele acestea pe site-ul Radio Romania Muzical, si anume ca noile discuri ale compozitorului Lipatti, inregistrate de Luiza Borac, vor fi difuzate, aproape integral, duminica, 2 decembrie, de la ora 10:30. Imi vine sa zimbesc si sa spun ca vor fi auzite de “aproape” toti melomanii, amatori, data fiind raza de acoperire a acestui canal radio de cultura, ca si interesul oficialitatilor pentru acest ultim “subiect”. Dar cum pianista a preferat sa evite un interviu cu radioul pentru care lucrez si saptaminalul pe care il cititi, evitind, implicit, un comentariu deschis asupra mentalitatilor si “obiceiurilor” din lumea muzicala romaneasca, nu-mi ramine decit sa va indemn sa-i aflati opiniile ascultind Romania Muzical.
Altfel, merita, fara discutie, sa va procurati cele doua discuri Piano Music of Dinu Lipatti aparute la casa britanica Avie (AV 2271), in primul rind, desigur, pentru calitatea pianisticii Luizei Borac, acompaniata in Concertino in stil clasic op. 3 de mereu excelenta orchestra Academy of St Martin in the Fields, aici sub bagheta lui Jaime Martin. In al doilea rind, setul merita cunoscut pentru piesele imprimate – lucru curios! – pentru prima oara pe disc (Sonata in re minor, 1932; Navarra, 1940; Fantasie, 1940). As adauga si evidentia si excelentul text al livretului discului, semnat de Mark Ainley, cercetator canadian – probabil cel mai avizat si cu certitudine cel mai pasionat la ora actuala in lume – al lui Lipatti.
In piesa principala a setului, Concertino in stil clasic op. 3, Luiza Borac are o concurenta serioasa in inregistrarea pastrata de la Lipatti insusi, din, se pare, 1948, si care a fost publicata de mai multe ori pe CD din 1990 incoace (Philips 426 100-2, Archiphon ARC-112/113, HPC091-92). O inregistrare interesanta, cu un alt elev al Floricai Musicescu, Corneliu Gheorghiu, poate fi ascultata pe YouTube, dintr-un concert cu Orchestra de camera de la Lausanne. Mai recent, piesa a fost inregistrata si de profesoara Ninuca Osanu, impreuna cu Orchestra Conservatorului “G. Dima” in 1987, pe un disc vinil, Electrecord (ST-ECE 03101). Ulterior, ea a fost reluata pe cele doua discuri compact publicate in 1994 de compania Seven Seas, sub licenta Electrecord, cu titlul Dinu Lipatti Works Vol. 1 & 2 (KICC 147 &148). Discurile, pe care le consider marturii istorice, sint de privit cu siguranta in completarea setului Luizei Borac, date fiind versiunile unor piese solo cu Maria Fotino si Lavinia Tomulescu Coman, ale pieselor pentru doua piane, in duo-uri cum au fost Sofia Cosma – Corneliu Gheorghiu si Suzana Szöreny – Hilda Jerea, ca si ale Improvizatiei pentru pian, vioara si violoncel (1938), cu concursul prietenului si memorialistului Miron Soarec, in compania lui Stefan Gheorghiu si a lui Radu Aldulescu.
Vorbeam la inceputul acestei “scrisori” despre surpriza pe care a creat-o intrebarea trimisa unor cunoscatori din Romania despre existenta unui DVD cu imagini ce ar constitui, potrivit titlului, Istoria Festivalurilor “George Enescu”. Existenta DVD-ului ce mi-a fost semnalat ca figurind anul acesta in acele nefericite cutii-bazin folosite pentru prezentarea cartilor la standul Romaniei de la Tirgul de carte de la Frankfurt, mai precis intre exponatele Casei Radio (?), a fost negata initial nu numai de interlocutorii mei, dar, se pare, si de unii dintre cei responsabili cu aparitia sa!
Am primit apoi, in corespondenta si pe FB, o trimitere la un comunicat din 2007, semnat de specialista PR Mihaela Berinde de la TVR, care, la prima vedere, parea sa lamureasca lucrurile: “Televiziunea Romana a inregistrat toate concertele desfasurate in cadrul celor 17 editii de pina acum. In anul 2005, Televiziunea Romana, impreuna cu Ministerul Culturii, a lansat un DVD (necomercial) cu Istoria Festivalurilor Enescu, adunind toate secventele existente in Arhiva Multimedia ssic!t a TVR”.
Asadar, DVD-ul a existat! Cum s-o fi ratacit un exemplar la Frankfurt, la Tirgul de carte 2012, este mai putin important. Ar ramine, totusi, intrebarea ce rost si-o fi avut comunicarea oficiala, in 2007, despre o “lansare” – cui prodest? – a unui DVD… “necomercial”, realizat cu doi ani in urma si ale carui “urme” par azi de negasit. Cum de negasit se anunta si inregistrarile celor 17 editii (!), din care par sa fi ramas doar “secvente”, insumind nu mai mult de aproximativ o ora si jumatate. Trist “D’ale Carnavalului” contemporan…