“Ii dau dreptate profesorului Lucian Boia atunci cind declara cu voce tare, nu numai in scris, ca Romania este o tara imprevizibila si ca in raportarea multora la strainatate se gaseste un complex, manipulat apoi pentru a se exprima sub forma unor manifestari de superioritate. Lumea muzicala nu face exceptie si ma uit adesea cu uimire la diverse aberatii ce mi se par greu de inchipuit. Cum altfel sa intelegi absenta Luizei Borac din concert, de exemplu, la Zilele «Dinu Lipatti», exact la o vreme cind noul ei set de discuri, consacrat special muzicii de pian a compozitorului roman, este distribuit de toate magazinele din Occident?”.
Nu comentam omniscienta autorului articolului vizind viata muzicala romaneasca in general si nici eficienta cu care expediaza un diagnostic pesimist, il contrazicem insa altfel: Luiza Borac se numara printre artistii romani cu care organizatorii “Zilelor Lipatti” se afla in dialog permanent pentru gasirea celor mai bune solutii in promovarea imaginii si a mostenirii lui Dinu Lipatti. Cu ocazia inregistrarii unui amplu interviu realizat de Monica Isacescu, pianista a vorbit in premiera despre discul Lipatti mentionat, iar propunerea noastra imediata a fost ca discul sa fie lansat in cadrul festivalului, fapt neconcretizat din cauze independente de noi. Insa, tot in urma acelei discutii, discul a fost difuzat, la Radio Romania Muzical, pe 2 decembrie – data stingerii din viata a lui Lipatti, cind “Zilele Lipatti” 2012 s-au incheiat, la Ateneul Roman. Asadar, interogatia domnului Eskenasy in privinta absentei Luizei Borac isi putea gasi raspuns inaintea scrierii articolului, adresind o intrebare fie muzicienei, fie organizatorilor. Totodata, este de presupus ca oricine are cea mai mica legatura cu felul in care se desfasoara viata muzicala – fie ea romaneasca sau internationala – poate sa inteleaga ca organizarea unui festival incepe cu cel putin un an inainte ca el sa se petreaca, moment la care intentia Luizei Borac de a inregistra creatia lui Lipatti era departe de a fi publica.
Dl Victor Eskenasy se refera, in articolul sau, la imprevizibilitate si la complexe “in raportarea multora la strainatate”. Dorim sa-i contrapunctam viziunea pesimista, punctual, reamintind citeva puncte tari ale festivalului: debutul celebrului pianist Nikolai Lungasky, in recital, in Romania; seria de recitaluri-maraton de la Ateneul Roman, din 2 decembrie, cind pe afis, alaturi de Nikolai Lugansky, s-au mai regasit un alt nume sonor, Alfredo Perl, alaturi de 2 dintre cei mai promitatori pianisti romani: Mihai Ritivoiu, laureat al Concursului International “George Enescu”, cel care a cistigat, in 2010, Concursul National de Pian din cadrul “Zilelor Lipatti”, si Andrei Licaret. O expozitie de fotografii Lipatti, un documentar despre Dinu Lipatti prezentat in premiera, campania “Vino si cinta!” (piane puse la dispozitia oricui a dorit sa le incerce, in spatii publice din Bucuresti, de Ziua Internationala a Muzicii) au fost alte manifestari de succes.
In loc de concluzie, subliniem si ca “Zilele Lipatti”, festival realizat de Asociatia “Opus” prin grupul “MuziCarte”, reprezinta, pina la urma, un singur punct de vedere – cel al organizatorilor. Si ca este, in momentul de fata, cu plusuri si minusuri, singurul eveniment de anvergura internationala si periodicitate dedicat celui mai apreciat dintre pianistii romani.
Monica Isacescu si Stefan Costache – Coordonatorii Festivalului “Zilele Lipatti”