As fi vrut ca acelasi lucru sa li se intimple si celor nu stiu cite sute de mii de bucuresteni. Sau macar celor citeva mii care adorm seara cu cite-o carte in mina. Intre 5 si 8 decembrie, a avut loc a cincea editie a Festivalului International de Literatura de la Bucuresti (alintat FILB). Asa cum arata acum, acest festival are aerul prestigioaselor intilniri “Les Assises Internationales du Roman”, organizate anual de “Le Monde” si Villa Gillet la Lyon. Adica aerul unui eveniment literar de inalta tinuta, facut numai si numai pentru placerea cititorilor si binele scriitorilor. Marea diferenta dintre FILB si Assises e ca FILB e un festival independent, care inca n-a reusit sa convinga un sustinator financiar solid (asta spre rusinea tuturor posibililor sustinatori financiari solizi din Romania). Asa ca, de la un an la altul, Oana Boca Stanescu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Vasile Ernu si Oana Grunwald cauta bani, parteneriate, solutii si fac, in cele din urma, extraordinarul sa se intimple: un festival care aduce in Bucuresti scriitori pe care e imposibil sa nu vrei sa-i cunosti daca te intereseaza cit de cit mersul literaturii.
A fost ireal sa-i asculti pe doi dintre cei mai buni scriitori britanici contemporani, Will Self si Jonathan Coe, discutind despre roman si simfonie, ritualurile scrisului, Internet si modificarea obiceiurilor de lectura, si facind pur si simplu un show literar de mare clasa. Si nu zic asta doar pentru c-am fost pe scena cu ei si le-am strecurat din cind in cind cite-o intrebare (istoria literaturii va consemna probabil felul in care am dansat prin casa pe Jumping Jack Flash cu o ora inainte de moderarea intilnirii dintre cei doi, ca sa ma asigur c-o sa fie totul bine). O zic pentru ca sint convinsa ca FILB-ul e unul dintre cele mai bune lucruri care i s-a intimplat Bucurestiului in ultima vreme. Pacat ca Bucurestiul nu stie asta.