Traise in Texas, inainte de a fugi la Hollywood si apoi la New York. Stiuse dintotdeauna ce vrea de la viata, sau asa ii lasase impresia primul ei sot, doctorul Golightly din Tulip, Texas, un vaduv cu multi copii, cu care Lulamae se maritase la virsta de paisprezece ani. Doctor de cai, veterinar, foarte bun la suflet, tamaduitorul tuturor jivinelor din zona. Inclusiv al lui Holly si al fratelui ei, Fred, pe care ii surprinsese intr-o zi, flaminzi si murdari, dind tircoale proprietatii lui in cautare de ceva de mincare.
“Sa nu te indragostesti niciodata de o jivina”
Parintii le murisera de tuberculoza, iar ei ramasesera ai nimanui. Doctorul ii luase sub aripa sa, ii hranise, ii ingrasase, apoi se pornise sa le faca toate mofturile. Mai ales ei. Nu ca i-ar fi folosit la ceva. “Sa nu te indragostesti niciodata de o jivina”, ii spune Holly la un moment dat unui potential indragostit. “Asta a fost greseala lui Doc. Tot timpul aducea jivine acasa. Un soim cu o aripa rupta. Odata o pisica salbatica cu un picior rupt. Dar nu poti sa-ti daruiesti inima unei jivine: cu cit le dai mai mult, cu atit prind puteri. Pina se intremeaza destul si fug in padure. Sau zboara intr-un copac. Apoi intr-un copac si mai inalt. Apoi in cer. Asta o sa ti se intimple (…) daca te indragostesti de o jivina. Pina la urma, o sa ramii cu ochii la cer. “ Cum a ramas doctorul cind, intr-o zi, Holly, asemenea celorlalte jivine “nerecunoscatoare”, a hotarit ca a venit vremea sa plece. Si dusa a fost.
A zburat ca un soim tocmai pina la Hollywood, de care s-a plictisit repede, dupa care a ajuns la New York, unde a inceput sa se miste, abila si gratioasa ca o pisica salbatica, prin inalta societate.
Printre barbatii aceia cu bani, care iti dau cincizeci de dolari numai ca sa te duci la toaleta sa-ti pudrezi nasul. Si care apoi te haituiesc, cerindu-si rasplata pentru ca au facut cinste. Unii, mai nervosi, mai disperati, ajungeau chiar pina la usa apartamentului ei dintr-un bloc din Upper East Side, in Manhattan.
Timp de inima albastra si inima rosie
Intimplator, in aceeasi cladire in care, cu un etaj mai jos, locuia si naratorul nostru, pe atunci un tinar scriitor aspirant, sarac, dar inimos, cu care domnisoara Holly avea sa se imprieteneasca. Nu va exista niciodata o poveste de dragoste intre cei doi, chiar daca el poate si-ar fi dorit, caci pentru Holly naratorul e, la inceput, un fel de surogat pentru fratele ei inrolat in armata si plecat sa lupte in razboi (spre deosebire de adaptarea cinematografica cu adorabila Audrey Hepburn, in roman actiunea se petrece in anii ‘40), iar apoi un foarte bun si devotat confident. Va exista, in schimb, timp petrecut impreuna, timp amuzant (cu petreceri bizare si conversatii despre orice), dar si mai putin amuzant (cind naratorul este la un pas sa cada de pe un cal in galop sau cind Holly afla ca fratele ei a murit in razboi), timp de inima albastra si inima rosie (gasiti explicatia in carte), dar in orice caz, timp de neuitat, pentru ca domnisoara Holly Golightly, care, asa cum ii spune si numele, ia totul in usor, dar are si o aura de ingenua ce-i sta cuminte deasupra capului, mai poseda o calitate pe de-a-ntregul fascinanta: este o adevarata alchimista a realitatii, putind transforma orice lucru banal in ceva memorabil.
Astfel, visul ei de a lua micul dejun la Tiffany, faimosul magazin de bijuterii din Manhattan, devine tocmai o metafora a acestei abilitati de a da stralucire cotidianului chiar si atunci cind cotidianul se incapatineaza sa ramina sters si opac.
Condamnata la nefericire
Doar ca aceasta regina neincoronata a glitter-ului nu are parte de prea multe “nestemate”, cind vine vorba de propria ei viata. Condamnata la nefericire, este parasita de cel ce putea sa-i devina sot, un politician brazilian care vrea sa devina nici mai mult, nici mai putin decit presedintele tarii sale. Si pentru ca domnisoara Golightly se recomanda drept o “calatoare” (asa scrie si pe cutia ei postala), ea va pleca din nou la drum, departe de New York, tot mai departe si mai departe, pina cind nimeni nu-si va mai aminti de femeia fragila, suava, imprastiata, inteligenta, naiva si atit de fermecatoare care pentru citeva luni a locuit intr-un apartament din Upper East Side. Ei bine, nu chiar. Naratorul si-o va aminti si nu numai ca si-o va aminti, dar la peste treizeci de ani de la momentul primei lor intilniri, va scrie despre ea cu aceeasi fascinatie si uluire ca si cum ar fi cunoscut-o cu citeva zile inainte. Ceea ce, cunoscind-o acum pe Holly Golightly, este cum nu se poate mai firesc.
Truman Capote, Mic dejun la Tiffany, traducere din limba engleza de Constantin Popescu, colectia “TOP 10+”, Polirom, 2012
Galerie foto
