1. Tintin in Tibet, de Herge
Este incontestabil faptul ca seria Tintin, prin uriasul sau succes, reprezinta un monument al benzii desenate. Dar de ce au preferat cei de la “Lire” ca tocmai aceasta serie sa ocupe locul intii in clasamentul “celor 50 de BD-uri esentiale”? “Fiindca, prin maiestria folosirii liniei clare, prin capacitatea de a amesteca genurile si prin influenta inestimabila asupra lumii BD-ului, “Aventurile lui Tintin” reprezinta si astazi cea mai mare serie a celei de a 9-a Arte, capodopera unei literaturi ale carei calitati au fost dovedite din plin in secolul ce a trecut”.
Dar cum poti sa alegi dintre cele 24 de aventuri scrise si desenate de Herge si de ce tocmai acest al 20-lea album merita locul 1 in clasament? Fiindca, spun autorii clasamentului, “Tintin in Tibet reprezinta albumul cel mai tragic, cel mai intim si cel mai emotionant din serie”. In aceasta aventura, Tintin afla ca amicul sau Chang s-a prabusit cu avionul in masivul Himalaya. Fara sa creada in moartea acestuia, Tintin porneste imediat in calatorie pentru a-si gasi si a-si salva prietenul, confruntindu-se astfel cu pericolele muntelui si cu legendarul Yeti.
Albumul reprezinta o cotitura in seria lui Herge. Aventurile trepidante din trecut au devenit desuete; de-a lungul celor 62 de pagini, pentru prima oara, nu se gaseste “nici o urma de maniheism, nici o intriga politista, nici un personaj negativ ce trebuie infrint”.
Interesanta este si geneza albumului. In acea perioada, la sfirsitul anilor ‘50, Herge suferea de o depresie severa, cauzata de o aventura extraconjugala care avea sa il duca pe canapeaua unui psihanalist. De asemenea, in viata reala, autorul incerca sa dea de urma lui Tchang Tchong-Jen, studentul chinez care ii fusese prieten in anii ‘30 si care il ajutase in realizarea albumului Lotusul albastru. Despartiti de razboi si, apoi, de revolutia culturala chineza, cei doi prieteni aveau sa se reintilneasca mult mai tirziu, in 1981. De aceea, spun cei de la “Lire”, Tintin in Tibet reprezinta “albumul maturitatii si al intelepciunii, un imn cintat prieteniei si sacrificiului personal”. Nu e de mirare ca tocmai aceasta poveste reprezenta si albumul pe care Herge il prefera din toata seria Tintin.
2. Maus, de Art Spiegelman
Despre Maus s-a vorbit enorm – aceasta opera esentiala a celei de a 9-a Arte bucurindu-se, fapt foarte rar, chiar de o editie in limba romana. Sint 250 de planse in care Art Spiegelman spune povestea sa si a tatalui sau, polonez scapat din infernul de la Auschwitz, prin intermediul unei fabule animaliere in care soarecii sint evreii, iar pisicile nazistii. Maus este “o marturie implacabila a realitatii Holocaustului si a teribilului sau impact psihologic” si s-a dovedit a fi, imediat dupa publicare (din 1981), una dintre capodoperele benzii desenate. Este singurul roman BD care a fost recompensat cu prestigiosul premiu Pulitzer, in 1992, si a fost tradus pina acum in 18 limbi.
3. La Ballade de la mer salee, de Hugo Pratt
Cind Hugo Pratt a realizat aceasta banda desenata, in 1967-1969, celebrul artist venetian trecuse de 40 de ani si avea in spate o cariera prolifica. Nu stia insa ca aceasta Balada a marii sarate avea sa reprezinte o rascruce in activitatea sa. Albumul – inspirat de Stevenson, Melville si Joseph Conrad – povesteste o aventura cu pirati in insulele Melaneziei, ce se petrece undeva in timpul Primului Razboi Mondial. Printre numeroasele personaje ce participa la aceasta aventura se numara si un erou secundar, un marinar cu o moralitate dubioasa pe nume Corto Maltese, destinat unei cariere stralucite in istoria celei de a 9-a Arte. Astfel, La Ballade de la mer salee, a carei importanta istorica “nu mai trebuie dovedita”, devine matricea seriei care il are ca erou pe Corto Maltese, serie ce va continua, pina la moartea autorului, de-a lungul unei duzine de albume si a citeva zeci de povesti mai scurte. Nici Pratt nu stia – cind a terminat acest album – ca a dat nastere unuia dintre cei mai faimosi eroi de BD, nici ca La Ballade de la mer salee va sta la baza notiunii de “roman grafic”.
4. La Marque jaune, de Edgar Jacobs
Seria “Blake si Mortimer”, realizata de unul dintre discipolii lui Herge, belgianul Edgar P. Jacobs, este una dintre culmile benzii desenate, bucurindu-se de un succes enorm. Este continuata si astazi, de autori de top, la decenii dupa moartea autorului original, intr-o serie de albume tratate de editori aidoma unui blockbuster hollywoodian. De multe decenii, fanii se cearta cind vine vorba sa numeasca cel mai bun album din serie. La Marque jaune este, probabil, cel mai bun candidat pentru locul 1. Realizat in 1956, initial in paginile revistei “Tintin”, el spune povestea confruntarii dintre eroii seriei (capitanul Blake de la serviciile secrete si acolitul sau, profesorul Mortimer) cu un misterios si omnipotent criminal care terorizeaza Londra postbelica. Jacobs nu ascunde influenta pe care a avut-o asupra sa filmul expresionist (mai ales M, al lui Fritz Lang) si reuseste turul de forta de a crea o aventura care, desi ancorata intr-un stil specific epocii in care a fost realizata, ramine la fel de fascinanta si astazi.
5. Watchmen, de Moore si Gibbons
Este examenul de maturitate al BD-ului cu supereroi. Odata cu aceasta ucronie postmoderna, scrisa de Alan Moore si ilustrata de David Gibbons, in 1985, comics-urile cu supereroi au incetat sa fie doar pentru copii. Moore profita de aceasta poveste cu justitiari nevrotici, intr-un 1985 alternativ, in care lumea se afla la 5 minute de un conflict nuclear, pentru a deconstrui universul supermenilor americani, dar si pentru a pune intrebari incomode despre foarte multe lucruri mult mai grave. Intrebarii “Cine ii pazeste pe paznici?” , Moore ii da un raspuns terifiant in concluzia acestui BD esential ce a fost ales de revista “Time” pe lista celor mai importante carti ale literaturii anglo-saxone din ultima suta de ani.
6. Little Nemo, de Winsor McCay
Astazi, mai ales, pare uluitor faptul ca seria “Little Nemo” a putut sa apara la inceputul secolului trecut, cind BD-ul facea abia primii pasi in paginile cotidienelor americane. De aceea, opera lui McCay ramine si astazi una dintre cele mai curajoase si profund novatoare benzi desenate din istorie.
Winsor McCay (1872-1934) este un artist al secolului al XIX-lea. Odata intrat in tinara lume a comics-urilor, contributia sa va fi majora si vizionara. La prima vedere, Little Nemo este un avatar al lui Alice in Tara Minunilor: un baietel care, in fiecare episod, intra in lumea viselor pentru a trece prin aventuri suprarealiste, comice si poetice, care se sfirsesc inevitabil prin trezirea eroului. Dar, cum McCay tinea ca BD-ul sau sa reproduca fidel logica visului, Little Nemo poate fi citit si ca o intrare in subconstientul eroului, fiecare episod avind o anume semnificatie. La aceasta contribuie si punerea in pagina revolutionara a lui McCay, dar si imaginatia fertila a autorului (banuit de unii de a se fi “ajutat” cu substante psihotrope).
7. Jimmy Corrigan, de Chris Ware
Jimmy Corrigan, the smartest kid on Earth este o banda desenata realizata de americanul Chris Ware in anii ‘90 si publicata, initial, in paginile unui ziar din Chicago. Un BD de mare succes, intimpinat cu superlative de criticii din SUA si din intreaga lume, recompensat cu o lista lunga de premii, printre care si Guardian First Book Award (singura banda desenata ce a primit aceasta distinctie). Jimmy Corrigan este povestea unui pusti care, in timpul unui weekend de Ziua Recunostintei, incearca sa isi intilneasca tatal disparut de prea multa vreme din viata sa. Autorul o numeste “fictiune autobiografica”. Cei de la “Lire” cred ca este “implinirea unei forme de expresie artistica de catre un autor determinat sa depaseasca limitele genului”.
8. L’Ascension du Haut Mal, de David B.
David B. (Pierre-Francois Beauchard) este un autor a carui faima a depasit hotarele Frantei. Insa pe teritoriul Hexagonului, seria sa “L’Ascension du Haut Mal”, in sase volume, publicate intre 1996 si 2003, a reprezentat “un soc”. Este o “evocare halucinanta” a copilariei autorului – marcata de epilepsia de care sufera fratele sau –, cu o intensitate nemaiintilnita in BD-ul de gen. “Este mai mult o actiune cathartica, o lupta metaforica in cadrul careia boala ia forma alegorica a unui dragon”, evocare a copilariei in care David B. rememoreaza angoasele, indoielile si vina fata de fratele bolnav. BD-ul a fost recompensat cu premiul Alph-Art pentru scenariu la Festivalul de la Angouleme, in 2000.
9. Arzach, de Moebius
Jean Giraud zis Moebius ne-a parasit in aceasta primavara, la virsta de 74 de ani, lasind in urma o opera grafica imensa. O opera care dovedeste ca Moebius nu a fost numai unul dintre cei mai importanti artisti BD din toata istoria acestei a 9-a Arte, ci si, prin imensa lui influenta, unul dintre cei mai importanti artisti ai sfirsitului de secol XX.
La inceputul anilor ‘70, Jean Giraud nu era inca Moebius, pseudonimul adoptat pentru operele sale ulterioare. Era un autor mai degraba clasic, desenator excelent al seriei western “Blueberry”, arondat echipei reunite in jurul revistei “Pilote”. La fel ca multi alti colegi de-ai sai, Jean Giraud incepe in acea perioada o “disidenta artistica” in cadrul revistei conduse de Rene Goscinny. Este tot mai pasionat de universurile science-fiction si suprarealiste, de calatoriile interioare. Adopta pseudonimul Moebius pentru a semna aceste noi benzi desenate, in fapt o cu totul alta personalitate a acestui artist ce avea sa devina unul dintre “liderii” acelei “revolutii europene a benzii desenate”, ale carei ecouri se fac simtite si astazi. In cele din urma, Jean “Moebius” Giraud paraseste “Pilote” pentru a se lansa, alaturi de Druillet si Dionnet, in aventura personala a legendarei reviste “Metal Hurlant”. Si paraseste, in acelasi timp, cararile batute ale BD-ului traditional.
Seria “Arzach” apare in paginile primelor numere din “Metal Hurlant” si are efectul unei bombe. Sint 35 de planse, cinci scurte povesti in care eroul, Arzach, un ratacitor printr-o lume onirica, zboara calare pe pterodactilul sau alb peste peisaje fantastice, depozite gigantice de oase, deserturi pline de oameni verzi, cetati fabuloase… Un univers fantastic ce este parcurs fara nici un cuvint, nici un text explicativ! Este ceva cu totul nou in BD si aceasta istorie “muta” deschide brusc cititorilor posibilitati nebanuite de interpretare.
Un BD cu o influenta imensa nu numai asupra autorilor francezi, ci si in SUA si Japonia.
10. QRN sur Bretzelburg, de Franquin si Greg
Saga lui Spirou si Fantasio de Andre Franquin si Greg (Michel Regnier) ramine una dintre capodoperele BD-ului franco-belgian, la egalitate cu Tintin si Asterix. Inceputa in 1938, ea continua si astazi. Dar, dintre toate albumele, cei de la “Lire” cred ca tocmai QRN sur Bretzelburg, aparut in paginile revistei “Spirou” intre 1961 si 1963, este cel mai valoros. Culmea este ca “nasterea” ei a fost complicata. In epoca, Franquin era tot mai satul sa deseneze Spirou (pe care nu el il crease). La capatul nervilor, suferind de depresie, desenatorul incalca chiar regula de aur a revistei: intrerupe realizarea benzii desenate! Culmea este ca, in ciuda acestui context de culise, QRN sur Bretzelburg este unul dintre cele mai reusite episoade ale seriei “Spirou et Fantasio”. “Grafisme superbe, umor omniprezent. Mai ales incercind sa se extraga din universul lui Spirou, Franquin semneaza o aventura profund originala, care ii permite sa dea friu liber ideilor sale antimilitariste.”