Astazi, vorbele lui DeLillo sint reanalizate de criticul de arta si filosoful german Boris Groys, intr-un articol care insoteste expozitia “Estetica terorii”. “Asa cum spune DeLillo, scriitorul este batut astazi fara drept de apel, fiindca media foloseste actele teroriste pentru a crea povesti puternice pe care nici un scriitor nu le poate concura”, crede Groys, citat de “Slate”. Mai mult, intre scriitor si terorist exista o rivalitate: “Artistul foloseste aceleasi unelte media ca si teroristul – fotografie, video, film. Dar este limpede ca artistul nu poate concura teroristul pe terenul gestului radical”.
Afirmatii scandaloase
“Slate” aminteste ca, la un an dupa atentatele din 11 septembrie 2001, artistul britanic Damien Hirst afirma ca autorii atentatului “merita felicitati” pentru ca au realizat “ceva ce nimeni altcineva n-ar fi crezut posibil” din punct de vedere artistic – impactul asupra a milioane de oameni. “A fost malefic, da, dar a fost conceput special pentru un astfel de impact. “ La fel, compozitorul german Karlheinz Stockhausen vedea in atentatele de la World Trade Center “cea mai mare opera de arta conceputa vreodata”.
Aceste afirmatii au provocat un scandal la vremea respectiva. In 2012, Arnold Berleant, profesor emerit de filosofie la Universitatea Long Island, e de parere ca astfel de declaratii nu pot fi inlaturate cu usurinta.
In articolul “Art, terrorism and the negative sublime”, Berleant se intreaba care ar fi valorile estetice pe care le-ar putea invoca teroristii, facind o distinctie intre arta si estetica.
Berleant crede ca, la nivel moral si estetic, aceste atentate sint inclasabile. Nu pot fi aparate din punct de vedere moral, iar estetic sint negative fiindca frica si teroarea pe care le provoaca “surclaseaza experienta senzoriala”. In schimb, poate fi valorificata social capacitatea lor de a declansa schimbari, iar la nivel estetic poate fi subliniata forta lor dramatica. Pentru a depasi acest blocaj moral, filosoful analizeaza terorismul “prin prisma sublimului negativ”, caci, spune el, “in multe cazuri actele teroriste au caracteristici similare cu sublimul. Adica sint irezistibile, puternice, incalculabile si nu ii afecteaza decit pe cei personal afectati”.
Spre statutul de “martor-spectator”
“Slate” analizeaza, de asemenea, impactul actelor teroriste asupra artistilor contemporani, citind dintr-un articol de Bertrand Gervais, profesor la Universitatea din Quebec, care crede ca “martorilor-victime ale violentei teroriste li s-a adaugat statutul de martor-spectator”. Amintind efectul reluarii in bucla de catre mass-media a imaginilor din 11 septembrie, profesorul afirma in articolul “Dejucarea spectacolului violentei” ca artistii, pentru a se distanta de actul terorist, trebuie sa se debaraseze de imaginea lui si “sa stearga turnurile”.
Ce ii diferentiaza pe artisti si teroristi
“Slate” aminteste aici de celebra coperta pentru “The New Yorker”, realizata de Art Spiegelman, cu imaginea turnurilor World Trade Center negre pe fond negru, sau alte opere artistice care deturneaza atentia directa de la tragedia din 11 septembrie. Boris Groys crede ca aceasta este o diferenta fundamentala de strategie intre acesti artisti si teroristi. “Primii sint iconoclasti, in vreme ce teroristii vor sa intareasca credinta in imagine, in seductia iconofila si, pentru aceasta, iau masuri exceptionale”, scrie Boris Groys, care crede ca orice comparatie intre arta si terorism este “viciata”.