Dar imi marturisesc aici public incintarea ca, dupa mai bine de sase ani de cind scriu pentru acest saptaminal, un articol a fost luat in seama si de profesionistii muzicii clasice, nu numai de prietenii mei fideli, cititorii melomani.
“Kirie eleison!” E drept ca a fost necesar sa ii “stimulez” solicitind replica, dupa un atac furibund pe Facebook al unei prietene, atit melomana, cit si angajata a SRR. Fereste-ma, Doamne, de prieteni cind imi vor “binele” cu forta… Ce e ciudat este ca propozitiile si argumentele domniei sale consonau pina la a-ti pune probleme de copyright cu acelea avansate de dna Monica Isacescu, secondata de Stefan Costache, ambii coordonatori (de ce nu le-o pasa organizatorilor insisi de “Suplimentul de cultura”?) ai Festivalului “Zilele Lipatti”. Cine pe cine mai copiaza in tara lui copy & paste la putere?
Una peste alta, atit pe pagina mea de Facebook – de unde mustrarile cu vot de blam au fost sterse brusc, fara nici o explicatie, exact cind la Iasi sosea epistola replica –, cit si in saptaminalul de fata, am fost luat la rost ca mi-as fi incalcat “onoarea” de familist in ale ziaristicii. Mai precis, ca le-as fi facut “un proces de intentie” organizatorilor Zilelor Lipatti, inainte de a o intreba “ce si cum” pe pianista Luiza Borac despre absenta ei din concerte la aceasta onorabila manifestare.
La reprosul intrebare de pe Facebook, semnatarii “Replicii” adauga, in mod original si plini de politete, ca as fi vinovat, lovit de D-zeu, s-ar putea spune, de o “omniscienta” de natura “pesimista” in ce priveste scena muzicala romaneasca. Si ca, in consecinta, “viziunea pesimista” a trebuit sa-mi fie “contrapunctata, punctual” prin reamintirea unor “puncte tari” ale Festivalului (sic!). Numai cele “tari”, cele “moi”, nu!
Pentru a simplifica lucrurile pentru cititor, ei bine, dna Isacescu se insala: am intrebat-o pe prietena mea Luiza Borac cum se face ca nu a fost invitata sa cinte la “Zilele Lipatti”, cu atit mai mult cu cit are o “oarecare” inclinare spre compozitorul roman – mai multa, oricum, decit “celebrul pianist”, dar specialist in Rahmaninov, Nikolai Lugansky – si pe care a demonstrat-o recent la Festivalul Enescu.
La dorinta ei expresa, raspunsul Luizei Borac nu l-am amintit in articolul meu din nr. 377; si nu o voi face nici acum. Sa spunem doar ca nu era unul de bine… Nici semnatarii “Replicii” nu raspund intrebarii mele! Aflu, pe undele aceleiasi lemnoase LTI (Lingua Tertii Imperii, admirabil descrisa de Victor Klemperer si care, la noi, la romani, este folosita in continuare), ca organizatorii “Zilelor Lipatti” “se afla in dialog permanent pentru gasirea celor mai bune solutii…” [subl. mea], cu Luiza Borac si cu alti artisti romani.
Semnatarii mai sugereaza ca lansarea discului Luizei nu s-a putut face din “motive independente de ei”. Trebuia, oare, sa le aduca pianista la Bucuresti cu bratul? Sau ca si cum discurile pianistilor si, in general, ale muzicienilor romani care traiesc in strainatate s-ar gasi pe toate drumurile in magazinele din Romania. Sa fim seriosi! Inutil sa insir numele acestor muzicieni, lista ar fi prea lunga, mai virstnici si mai tineri.
Dar, fiindca a venit vorba, cite discuri cu interpretarile compozitiilor lui Lipatti de catre pianisti romani ati vazut in magazinele bucurestene? Ati vazut undeva discul Simfoniei Concertante cu Sofia Cosma si Corneliu Gheorghiu? Cel al Concertino-ului cu Ninuca Osanu? Vreunul cu Luiza Borac? Ati vazut vreunul cu inregistrari din arhiva istorica a Radioului? Vreunul macar cu acei pianisti ramasi sau aflati in tara (in “gradina noastra”, pentru a cita pe cineva) si distinsi in ultimul deceniu cu Premiul Fundatiei Lipatti, de la Viniciu Moroianu la tinarul Ritivoiu?
Restul sint vorbe si auto-proslavire, cum este nostima afirmatie finala ca “Zilele Lipatti” ar fi “singurul eveniment de anvergura internationala” ce l-a cinstit pe “cel mai apreciat dintre pianistii romani”. Nemaivorbind ca ultima mare aniversare Lipatti a fost celebrata la Besancon si Geneva, inainte de a se trezi ai nostri bravi “coordonatori”, oare de la cine in lume se asteapta “evenimente de anvergura” de cinstire a muzicienilor romani celebri? De la ARD Kultur(al)?