Bogdan-Alexandru Stanescu marturiseste ca „are contacte vechi cu poezia“, ca scrie din liceu si ca a fost „stabil“ in optiunile sale. A debutat in revista „Luceafarul“ cu „cinci sau sase poeme foarte lungi si foarte proaste“. A facut-o la insistenta redactorului-sef al revistei, Marius Tupan. El nici macar nu si-a cumparat numarul din „Luceafarul“ in care au aparut aceste texte. Altii au decis sa ii acorde si un premiu.
Si daca atunci nu era multumit de rezultatul muncii lui, acum criticul, editorul, scriitorul Bogdan-Alexandru Stanescu spune ca ii place ce face. Ba mai mult, lucreaza deja la urmatoarea carte si e convins ca va fi chiar mai buna decit cea pe care a publicat-o de curind.
Mai mult discutie amicala decit lansare
Despre viitoarea sa „opera monumentala“, Stanescu a pomenit la lansarea volumului de poezie Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul, publicat in 2012 la Cartea Romaneasca. De fapt, n-a fost o lansare. Nu de tipul traditional, cel cu discursuri si critici literari. Evenimentul, care a avut loc la mijlocul lui decembrie la Libraria Bastilia din Bucuresti, a fost mai mult pretextul unei discutii amicale pornite de la aceasta carte. Dar criticii n-au lipsit.
Primul e chiar autorul, care a deschis seara cu lectura unor poeme din carte, dar si cu „bonus track-uri“ din volumul la care lucreaza. Al doilea e Marius Chivu, un alt critic literar care in 2012 a publicat o carte de poezie. Si bineinteles ca n-au lipsit opiniile despre experienta de critic-poet. Daca Marius Chivu spune ca a invatat din postura de poet ca, cel mai probabil, formula „nu-mi pasa ce se scrie despre cartea mea“ e neadevarata, Bogdan-Alexandru Stanescu marturiseste ca experienta de critic literar (desi nu-i place sa se autodenumeasca asa) l-a invatat cum sa se fereasca de anumite greseli.
„Daca esti ipocrit, in poezie se simte“
Volumul directorului editorial de la Polirom a fost scris in timp ce lucra la teza de doctorat. Subiectul: „un tip de neregasit si nepotrivit pentru cultura romana“, poetul si actorul Emil Botta. Majoritatea poetilor importanti cu care Stanescu a vorbit considera ca acesta ar fi fost „un ipocrit“, pentru simplul fapt ca era si actor. Pentru el, insa, poetul care „a murit singur, a trait singur, a baut singur, a murit bind“ e un exemplu de autenticitate.
Iar fara sinceritate, poezia nu e poezie. „Poezia e forma cea mai cinstita de creatie. Daca esti ipocrit, in poezie se simte. In roman poti sa mai maschezi un pic“, spune coordonatorul colectiei „Biblioteca Polirom“. „In poezie se simte: esti sau nu esti, e poezie sau nu e poezie. La debut, ce faceam nu era poezie“, a spus el.
Dar pornirile sincere nu produc neaparat opere de valoare. Stanescu povesteste ca, intr-o noapte, in vremea studentiei, a scris un poem pe care a simtit nevoia sa-l transcrie cu un marker pe peretele garsonierei inchiriate. „Pornirea a fost sincera si timp de citeva zile nu mi-am dat seama ca poemul e chiar prost.“ Apoi a venit proprietarul: „Ba, baiete, ce-ai facut, ma, pe peretele meu. Asta-i poezie? Tu asta citesti?“.
S-a abtinut sa publice 12 ani
Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul nu reprezinta un „statement“, desi, ca cititor, autorul marturiseste ca s-a plictisit de „descrieri ale parcursului spre alimentara si inapoi“. Chiar daca are referiri la mitologie, nu crede ca i se poate reprosa ca a scris o poezie foarte culta. Referintele sint la personaje pe care le stim cu totii din Legendele Olimpului. Iar volumul „e pur si simplu ce s-a construit in jurul acelei imagini centrale a femeilor care spala rufele linga zidurile Troiei. E o imagine din care s-a nascut o caldura sufleteasca pe care am reusit sa nu o pun ca atare in pagina, ci s-o diseminez in mai multe poeme“, spune Bogdan-Alexandru Stanescu.
Daca va fi sau nu privit ca poet, Stanescu spune ca nu-l intereseaza. Dupa 12 ani in care s-a abtinut sa publice, se bucura daca poezia ii este apreciata, dar nu are nevoie de confirmari. Il intereseaza sa scrie, nu sa fie receptat. Cit despre intrarea „in circuit“, declara ca si-o doreste, dar „cu moderatie“, pentru ca nu are prea multe zile de concediu. Si poate, atunci cind va avea timp liber, va putea sa isi termine si volumul de proza scurta la care lucreaza.
Galerie foto
