Mai intii, cartea anului: Fringhia inflorita, de Radu Vancu, lectie de poezie si proba de experienta netrucata, care obliga cititorii sa aiba standarde si poetii sa se reorienteze; Papadia electrica, de Serban Axinte, un volum de sfirsit eclatant de etapa poetica; Vintureasa de plastic, de Marius Chivu, o poveste tragica pe care poezia o mintuie; Dan Sociu, intorcindu-se la biografismul dur in Poezii naive si sentimentale. Si trebuie notate, apoi, Asperger, de Rita Chirian, Cirtita de mansarda, de Teodora Coman, Dmitri: uite viata, de Dmitri Miticov, Calauza, de Ofelia Prodan, Celalalt pamint, de Paul Mihalache. Dintre „consacrati“, ii citez cu placere pe Anca Mizumschi, care a incheiat anul fast, cu un volum nou, In moalele cerului, si o frumos lucrata antologie, Carte de citire; de asemenea, pe Nora Iuga, cu Petrecere la Montrouge; pe Nicolae Coande, cu VorbaIago. Si tot aici, pentru a incheia glorios, cum am inceput, trebuie mentionat evenimentul editarii corespondentei lui Emil Brumaru in volumul trei al editiei de Opere, sute de poeme revarsate in proza scrisorii – si nu e o simpla figura de stil.
Proza cu poeti si editii critice
Cind sa trec la proza, observ ca dau iar peste poeti: romanul satiric al lui Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula, si fictiunea lui Dan Coman din Parohia sint probe ale unei creativitati deturnate cu profit de la izvoarele ei consacrate. Dupa cum romanul Hotel Universal al Simonei Sora demonstreaza ca vocatia critica poate si ea sa ofere deschideri ce sint mai mult decit niste debusee. Daca mai notez si romanul Luiza Textoris al universitarului Corin Braga, dar si remarcabilul „roman de aventura“ In drum spre sud al criticului nemtean Adrian Romila, rezulta ca continentul prozei a fost asaltat in 2012 de piratii unor coroane straine. Profesionistii romanului n-au lipsit, doua aparitii pe sfirsit de an asteapta inca sa fie ingerate: Radu Aldulescu, Cronicile genocidului, si Florina Ilis, Vietile paralele. De asemenea, ieseanul Florin Irimia, cu O fereastra intunecata.
Critica e al treilea gen consacrat la noi (trebuie semnalata macar cea mai recenta luare de pozitie in eminescologie, la Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu), dar as vrea sa inchei amintind altceva, si anume citeva initiative editoriale de mare interes. Astfel, anul acesta a vazut implinita publicarea operei romanesti a lui Cioran in doua volume ingrijite de Marin Diaconu, cu epistolar si publicistica integrala (nu in ultimul rind cu Schimbarea la fata a Romaniei in editie necenzurata); aparitia unui volum intitulat Dincolo de frontiere. Opere de Sorin Stoica, realizat de Cosmin Manolache, Calin Torsan, Victor Jalba-Soimaru si un cristian si cuprinzind bogate completari ale literaturii cunoscute a regretatului scriitor de la Cimpina; aparitia volumului doi de Opere de Gellu Naum (cu scrierile in proza, unele dintre ele raritati), ingrijit de Simona Popescu; ca si cele doua excelente restituiri de avangardisti interbelici: Urmuz, Schite si nuvele aproape… futuriste, volum editat critic dupa manuscrise de Ion Pop, purtind titlul uimitor de stingaci preconizat de autorul insusi; si Epistolarul avangardist editat de Madalina Lascu si continind corespondenta primita de Geo Bogza de la Sasa si Mary-Ange Pana, Ilarie si Colomba Voronca, Victor Brauner si Jules Perahim.
La final, o carte excelenta a unui eseist de o rara puritate: Valeriu Gherghel, Breviarul sceptic. Si alte eseuri despre simplitate. E o lectura pe care o recomand tuturor, discursul jovial al unui sceptic in fata excesului de semne din lumea cartilor si a numarului, totusi, limitat de semnificatii disponibile.