Cea mai buna carte este Internationala mea de Ion Ianosi. Importanta ei inca nu este destul de subliniata de cronicari. Sa speram ca o vor face istoricii si politologii. Ianosi refiltreaza o istorie a comunismului batjocorita in fel si chip in ultimele doua decenii. Culisele vietii politice si intelectuale nu vin neaparat cu „detalii savuroase“, ci cu fapte si interpretari-cheie, fara eroizari.
In zona de istorie, monografie, critica si istorie literara am gasit citeva titluri bune. Cel mai serios: Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologica, scrisa de Mihai Iovanel (voi reveni cu o recenzie pe larg). Bune si articolele strinse in volum de Victor Rizescu (Tranzitii discursive, Corint). Notabil e si Antonio Momoc cu al sau studiu Capcanele politice ale sociologiei interbelice (Curtea Veche).
Am citit multe timpenii despre Caragiale, ca doar a fost „anul“ lui. S-au cheltuit si bani seriosi pentru „evenimente culturale“ dedicate, de fapt niste sindrofii triste cu aer „urban“. Singurele lucruri pe care le-am citit cu interes (nu neaparat in acord cu autorul) au fost eseurile din Caragiale. Marele paradox de Gelu Negrea (Cartea romaneasca).
Dan Sociu si Combinatia (Casa de pariuri literare), o aventura mai mult decit interesanta, eu l-am vazut ca pe un soi de roman-simulator-social. Sociu si Adrian Schiop imi par singurii scriitori/intelectuali valorosi care au mizat clar si fara ezitari pe altceva decit pe lume culturala si canon de revistuta artistica: mesaj social, miza realista.
M-a provocat in sensul bun – desi din nou de pe pozitii diferite – si cartea lui Andrei Gorzo Noul Cinema Romanesc si lucruri care chiar nu pot fi spuse altfel (Humanitas).
2012 a mai insemnat si asumarea unei intregi colectii excelente despre marxism, teorie, stinga, lucru foarte rar in peisajul romanesc. Vorbesc despre colectia „Polemos“ de la Tact, coordonata de Veronica Lazar si Alex Cistelecan, cu sase titluri deja prezente in librarii.