— Numai o gurita, ca deja imi vijiie capul. Tu esti bine?
— Ei, stii cum e, bine nebine, n-am ce sa fac. Stai numai putin, ca tre’ sa toc usturoiul.
— Auzi, da’ boia nu pui?
— Cum sa pun boia, doar nu e ciorba!
— Ma gindeam ca vrei sa iasa mai rumenit.
— Se rumeneste si asa. Daca vrei, iti dau reteta.
— Degeaba, ca oricum nu-mi iese ca la tine. Plus ca nu am cuptor atit de mare.
— Nici o problema, daca e cazul, vii si coci in cuptorul meu. Mare noroc am de el. Si cind ma gindesc cit m-am rugat de Nelu sa mi-l faca. I-am zis: Nelutule, vreau si eu un cuptor mare, sa-mi incapa 24 de cozonaci odata, ca la sarbatori vin si copiii si tre’ sa le dau si lor, nu?
— Pai, nu puteai sa-i cumperi din Carrefour?
— Nu, ca nu am incredere, prea multe e-uri. Ma ajuti sa scot putin tava? Tine de aici.
— Vai, dar ce frumos se face! L-ai tinut la bait?
— Da, trei zile, cu vin, otet si mirodenii. Ia, simti mirosul de dafin?
— Hmmfff, aha, dafinul asta ii da tot farmecul.
— Stai sa vezi cind adaug usturoiul! Nelutule, Nelutule, cind iti spuneam sa nu mai bei, cum nu m-ai ascultat! Toata ziua in crisma!
— Ce sa-i faci, asa-s barbatii, al meu e beat intruna de doispe ani incoace. Cu parintele cum te-ai inteles?
— S-a suparat, iti dai seama. Ca de unde prostia asta, ca nu se face asa, ca e pacat. I-am zis ca asta e dorinta barbatului meu si gata. I s-a pus pata de la televizor si asa a tinut-o intruna, ca el vrea ca Sergiu Nicolaescu. Ei, daca asta vrei, asta facem! Lemne avem, cuptor avem.
— Bun, dar cum l-ai bagat inauntru de una singura? Vasile al meu are osutapaispe kile, nici macar nu-l pot rostogoli.
— S-a bagat singur, acum patru zile, ca simtea ca i se apropie. Mare hotoman, se prefacea mort ca sa torn pe el vinul pentru bait, apoi isi scotea hainele si le storcea in gura. Ii ziceam: Lasa, Nelule, vinul, ca strici reteta! Si el ridea de mine si cinta si ii venea sa joace, dar nu putea, ca sint prea strimti peretii. Si deodata a tacut pe veci.
— Atit i-a fost.
— Cred ca trebuie sa mai bag doua lemne, sa se faca si in partea din spate. Nu stiu ce naiba are cuptorul asta, nu coace uniform. Odata era sa-mi ramina piinea cruda. Ia uite, e aproape gata, deja face crusta rumena.
— Da, arata excelent. Fato, ce-i al tau e al tau, in bucatarie nu te intrece nimeni. Totusi, daca incinerezi pe cineva, nu inseamna ca trebuie sa-l arzi pina se face scrum?
— Teoretic da, dar cum sa fac asa ceva? Da’ ce, am ars eu vreodata mincarea?