Mi se pare ca am mai spus-o si altadata: am convingerea ca Romania e patria celor mai prosti soferi din Europa. O atesta numarul oficial al accidentelor mortale comise de ei. In ultima vreme, pina si granitele tarii au devenit prea mici pentru stupizenia lor; dovada sta faptul ca se inmultesc stirile cu soferi romani ce mor si omoara in afara granitelor tarii: care cu microbuzul, care cu SUV-ul, care cu ce are.
E drept, intr-un clasament al mortilor si accidentelor mortale pe sosele, romanii pierd sistematic locul intii in favoarea rusilor. Dar daca rusii ne ramin singurul termen de comparatie in rau, atunci mi-am demonstrat fara probleme ideea.
Si tocmai cu acest sofer prost, cu soferul roman, trebuie sa intru zilnic in contact – eu si atitia alti pietoni. Iar contactele nu sint unele placute, fiindca prostia soferului roman e una trufasa, cu mot: el este stapinul soselei si guru al regulilor de circulatie. Iar regulile contactului stradal (facute, probabil, tot de niste soferi) il favorizeaza.
S-a observat, cred, ca in ultimii ani durata culorii verzi la semaforul pentru pietoni a scazut intr-atit, incit ai zice ca toti pietonii trebuie sa se pregateasca pentru campionatele de atletism. Exista treceri pe zebra unde o persoana mai in virsta trebuie sa porneasca marea traversare imediat ce apare lumina verde – si nici asa nu e sigur ca o sa ajunga la liman. Si atunci sa vezi claxoane, capete furioase scoase pe geam si indemnuri de “La cimitir, tataie!”, “Te cauta moartea pe-acasa!” etc. Ironia statisticii: e foarte probabil ca, pina cind moartea il va gasi pe bietul trecator, macar unul dintre nemuritorii de la volan sa se adauge pe lista accidentelor letale in statisticile romanesti. Nu-i pentru cine se pregateste…
Prostia soferului roman porneste din faptul ca, atunci cind se urca la volan, are senzatia ca imbraca un fel de costum de Superman, ca devine un invincibil om-masina, pentru care regulile isi pierd consistenta. Acum citeva luni, un batrin a fost luat la bataie de un sofer furios, caruia i se parea ca pietonul nu trecea pe zebra suficient de repede. In pas vioi, cum credea un comentator (sofer, desigur) ca ar pretinde Codul Rutier. Mai recent, o tinara care trecea pe un trotuar cu intrare de pe sosea intr-o benzinarie l-a infuriat pe un alt sofer, fiindca, pare-se, trecea prea incet. Soferul, scos din pepeni, a intors masina, s-a luat dupa ea si a lovit-o. Adica a “pedepsit-o” cumva, asa cum ii pedepsea Superman pe cei ce greseau fata de societate.
Paradoxal, atunci cind am citit stirile de mai sus, comentariile cititorilor m-au infiorat mai tare decit continutul lor. Multi, foarte multi comentatori, chiar daca ii mai compatimeau din cind in cind pe pietonii ghinionisti (mai mult pe cel mort, fiindca romanii respecta foarte tare mortul), gaseau nenumarate si inventive justificari pentru soferi: citeodata nu poti sa nu te enervezi cind trec unii ca melcul, acolo unde era trecere de pietoni nu era trecere de pietoni, fata trecea sfidator, mosul nu era atent etc.
Si totul pleaca de la valoarea scazuta de piata a vietii unui pieton. De obicei, in Romania soferii vinovati de accidente mortale primesc o condamnare cu suspendare si o amenda oarecare. Ma si mir de ce asasinii platiti de la noi se mai chinuie cu bombe artizanale, cu arme albe sau de foc, cind au la indemina masina: nu trebuie decit sa-si astepte “tinta” in apropierea unei treceri de pietoni si apoi sa porneasca in tromba peste ea. Ar urma ancheta, scuzele, procesul, pedeapsa cu suspendare si gata.
E greu sa schimbi o mentalitate care a prins radacini in trei generatii de soferi. Asa ca, pentru binele Romaniei si viitorul romanismului, propun o masura radicala, care poate ca ar afecta libertatea individuala, dar ar asigura, in timp, imbunatatirea calitatii vietii. E vorba de Legea Sterilizarii Soferilor, a tuturor soferilor care provoaca accidente mortale sau pun in pericol viata cuiva. Ea ar impiedica inmultirea unor exemplare umane pagubitoare si astfel, in timp, ar imbunatati fondul genetic al Romaniei. Suna usor antidemocratic, dar nimic nu e antidemocratic cind e vorba de viitorul tarii. Singura problema majora e ca, pina ca legea respectiva sa-si manifeste efectele, ar dura citeva decenii, dar cel putin am avea siguranta ca nepotii nostri vor trai intr-o tara mai buna, fara soferi prosti.
Sau, cel putin, am putea trece strada linistiti. In timp ce soferii, altadata gata sa treaca si pe sub pieton, ar astepta pasnici, atintindu-si privirea meditativa undeva in propria poala.