Beasts of the Southern Wild e revelatia lui 2012, desi – sau tocmai pentru ca – e un film de debut. Autorul lui, Benh Zeitlin, a plecat din New York si si-a infiintat o casa de productie, Court 13, in New Orleans. Beasts of the Southern Wild a fost filmat in Louisiana pe 16 mm, cu ajutorul localnicilor care au servit ca actori. Dwight Henry, care il interpreteaza pe Wink, tatal care desfide boala incurabila si amenintarea apelor, nu e vreun extraordinar actor de teatru descoperit de Zeitlin in NY, ci un bacan al carui magazin se afla vizavi de sediul agentiei de casting. Faptul ca a trait pe pielea lui uraganele Betsy si Katrina i-a dat mai multa cunoastere a personajului cita ar fi putut capata un actor documentindu-se. Cit despre interpreta lui Hushpuppy, Quvenzhane Wallis (citeste kw -vahn-zh -nay), care a mintit la casting ca are 6 ani (ea avind, de fapt, 5), aceasta s-a trezit peste noapte vedeta. A mers la Cannes cind, anul trecut, filmul a luat premiile Camera d’Or, FIPRESCI si Premiul Juriului Ecumenic (a concurat la sectiunea Un Certain Regard), devenind apoi cea mai tinara actrita nominalizata la Oscar (are acum 9 ani). Filmul ar trebui vazut si la noi; deocamdata se pare ca nu are distribuitor. A facut, insa, parte din selectia festivalului Les films de Cannes a Bucarest, initiata de Cristian Mungiu.
Rareori mai esti surprins de un cineast necunoscut
Informatiile legate de Beasts of the Southern Wild suna la fel de frust si de natural ca filmul in sine. Benh Zeitlin spune in interviuri ca la Sundance, unde Beasts… a luat Marele Premiu al Juriului, cind sala s-a ridicat in picioare sa aplaude, a crezut ca asa se obisnuieste la o premiera. Aceasta unda de bun-simt e, partial, apanajul debutantului, dar, in cazuri fericite, poate ramine sub pielea respectivului si dupa ce devine cunoscut. Cine stie ce va fi de acum inainte, dar, pe cit de masurat e trentagenarul regizor in declaratii, pe atit de curajos e pe ecran. Tot mai rar se intimpla azi sa fii surprins de un cineast necunoscut. S-a spus cam tot si fiecare preia din ce au facut altii. Beasts of the Southern Wild are, insa, temeritatea de a nu o lua pe drumuri batatorite, desi preia clisee tocite in alte filme.
Personajele locuiesc intr-un loc numit Cada/Bathtub, un petec de uscat amenintat cu inundarea la o ploaie consistenta, din pricina unui lac artificial de acumulare. Lumea moderna intervine de doua ori in universul salbatic al comunitatii unde traiesc personajele – printr-o zona industriala vazuta la un moment dat de departe si prin implicare directa, cind oamenii arunca barajul in aer pentru a-si salva casele, iar oficialitatile ii iau de acolo, incercind sa-i doftoriceasca/ ajute. Filmul e, insa, dificil de definit pentru ca pe acest fundal SF post-apocaliptic, dar cu trimiteri evidente la uraganul Katrina si la pericolele lumii moderne vs naturaletea vietii salbatice, el suprapune o poveste aproape mitica. Si in aceasta poveste o fetita, care e speriata de boala tatalui si de faptul ca acesta va muri asa cum i-a murit si mama, isi imagineaza niste zimbri preistorici care, iesind de sub gheturile incalzirii globale, vor veni sa o atace. Nu stii unde te duce filmul, dar cind apare catharsisul, va fi asumat si de personaje, si de tine, iar concluzia se va deschide ca un estuar. Printre cele mai frumoase scene e cea in care Hushpuppy (care in engleza denumeste un soi de chiftea de porumb) trece Styxul si se intilneste cu mama care ii gateste niste hushpuppies pe care i le va duce tatalui muribund. E pregatirea pentru momentul decisiv, confruntarea cu demonii (Jung ii spune Umbra) si intelegerea faptului ca trebuie sa te imprietenesti cu frica pentru a o putea folosi.
Un cineast pina in virful unghiilor
Ce spun eu sint prostii, dar Benh Zeitlin e cineast pina in virful unghiilor si, cu ajutorul colegilor sai – imaginea superba a lui Ben Richardson ar fi meritat o nominalizare la Oscar, scenografia lui Dawn Masi face minuni din deseuri, evitind mizerabilismul, actorii sint autentici –, face un film care iti da senzatia ca tu alegi sa crezi sau nu in fantastic. Cel mai apropiat colaborator al lui Zeitlin e Lucy Alibar, coscenarista si prietena de la virsta de 12 ani. De la ea a plecat filmul, adica de la o piesa de teatru pe care a scris-o cind tatal ei s-a imbolnavit grav, iar personajul tatalui preia nu doar stilul rastit al sudistilor, ci si citate din tatal ei.