Peste 100 de persoane, studenti, dar si oameni mai in virsta, i-au ascultat pe Adelin Petrisor si pe cei doi invitati vorbind, au rasfoit albumul si au pus intrebari. Intilnirea a fost organizata de Editura Polirom, Librarium Palas, Departamentul de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii si Asociatia Studentilor Jurnalisti.
Albumul Coreea de Nord, un lagar cit o tara a aparut in urma vizitei din aprilie 2012 a lui Adelin Petrisor in Coreea de Nord – tara in care s-a chinuit sase ani sa ajunga –, vizita prilejuita de ceremoniile organizate la implinirea a 100 de ani de la nasterea lui Kim Ir-sen. Volumul are 200 de imagini si este impartit in doua sectiuni: “Phenian: Oameni si locuri” si “Armata, poporul si comandantul suprem”. Fotografiile au fost premiate cu “Editorial Non-pro” (la International Photography Awards) si nominalizate la “Discovery of the Year” (Lucie Awards 2012). 12 dintre acestea au fost expuse in Librarium Palas, in perioada 12-25 ianuarie.
Copiii zimbesc fortat si militarii umbla in cadenta
Evenimentul a fost deschis de prof. univ. dr. Daniel Condurache, care a vorbit intii despre jurnalistul Adelin Petrisor, un “erou in conditii improprii”, mai ales intr-o tara plina de eroi care n-au dat piept cu starea de razboi. Despre album a spus ca are un fir narativ, ca cele 200 de imagini nu sint asezate fara noima si ca, privindu-le ca om care a trait in perioada comunismului, ai parte de un deja-vu, dar esti cuprins de jena si compasiune fata de poporul surprins in poze. Jena pentru ca avem in fata imaginea unui experiment fabulos la care iau parte, fara sa vrea, milioane de oameni care n-ar sti ce sa faca daca miine s-ar prabusi comunismul si compasiune pentru ca “imaginile pling”, copiii zimbesc fortat si militarii pasesc ordonat, “cu pas de gisca”. Profesorul Condurache a mai dat un exemplu de jurnalist roman de apreciat, Catalin Tolontan, cel care a scris si prefata albumului Coreea de Nord, un lagar cit o tara si din care a citat: “Jurnalistul (n.r.: Adelin Petrisor) face o reverenta catre miezul profund al meseriei lui, meserie ce a ramas o lupta pentru povestile, imaginatia si tevile lumii”.
In continuare, scriitorul Florin Lazarescu l-a numit pe Adelin Petrisor “unul dintre ultimii mohicani ai jurnalismului”. A mai spus ca, rasfoind albumul, si-a dat seama ca festivitatile din Coreea de Nord sint de 20 de ori mai impresionante decit ce isi aminteste el din manifestarile de 23 August din perioada comunista romaneasca. “Recunosti o atmosfera kafkiana, oamenii pasesc pe virfuri de frica”, a mai povestit acesta, referindu-se apoi la citeva imagini care i-au ramas in minte, cum este cea a soldatilor care sterg apa de pe jos cu cirpa sau o strada cu foarte putini oameni si totusi o femeie politist care dirijeaza circulatia – si in toate se observa ca oamenii stiu ca sint fotografiati, dar isi feresc privirea.
Petrisor: “Nord-coreenii au rafinat metodele de depersonalizare”
S-a ridicat apoi pentru a vorbi autorul albumului, jurnalistul Adelin Petrisor, care a recunoscut in prima faza ca, daca in Irak, in Afghanistan sau in Egipt simtea pe strazi mirosul mortii, “in Coreea de Nord mirosi frica”. El a glumit spunind ca nu stie cine a copiat pe cine, George Orwell pe Kim Ir-sen sau invers, dind exemplul radioului din casele nord-coreenilor, care difuzeaza mereu propaganda partidului si care nu poate fi inchis niciodata, doar dat mai incet. “Sint foarte destepti, foarte perversi, au rafinat metodele de depersonalizare de nu-ti mai dai seama de expresiile oamenilor”, a mai spus acesta.
In Coreea de Nord nu te poti pierde niciodata, cineva stie in orice secunda ce faci si mereu esti insotit. La dezvelirea unui bust sint milioane de oameni, pe o raza de citiva kilometri, doar ca dictatorul sa-i vada acolo, si daca in unghiul unei camere apare cineva plictisit, imediat un om in costum il smuceste si il arunca in planul al doilea, inlocuindu-l cu o alta persoana. “Brandusa Novac nu cred ca a reusit la circ sa faca numere de genul acesta”, a descris jurnalistul imaginile pe care le-a surprins in Coreea. Mai mult, aici este locul in care singura alegere este daca vrei sa incalci legea si sa ajungi in lagar sau sa ajungi “in lagarul ala mai mare care se numeste tara”. Chiar daca vrei sa mergi sa vizitezi o ruda in alta localitate, ai nevoie de aprobare, pentru ca statul ia toate deciziile pentru tine. Regretul jurnalistului este gindul ca demersul lui ar putea afecta viata cuiva de acolo. “Am avut discutii zile in sir in redactie cu redactorii, cu producatorii, cu redactorul-sef, daca sa nu difuzam imaginile si lumea sa ne creada pe cuvint, sau sa le dam si poate sa facem rau cuiva de acolo, chiar si ghidului care ne-a insotit”, a recunoscut acesta. In timp ce vorbea, citiva dintre cei din sala rasfoiau albumul lui Adelin Petrisor, parca parcurgind odata cu el povestea pe care a trait-o acolo.
Intrebat din sala daca a avut o reactie oficiala a autoritatilor nord– coreene despre materialele difuzate, Adelin Petrisor a declarat ca nu i-au mai raspuns la telefon. A mai recunoscut ca motivul pentru care a putut sa ofere putin din realitatea locului a fost acela ca, “de data asta, au scapat un pic experimentul de sub control”: daca de obicei primeau doar un grup de citiva jurnalisti dintr-o tara, de data asta, cu ocazia serbarii in memoria lui Kim Ir-sen, au vrut sa impresioneze putin Occidentul si sa invite aproximativ 100 de jurnalisti, “si n-au mai putut sa ne controleze asa bine”.
Galerie foto
