De asemenea, evenimentul de la Angouleme reprezinta poate cea mai importanta manifestare de gen din intreaga lume – sau, cel putin, asa este considerat de catre amatorii celei de a 9-a arte, asa cum este ea realizata pe vechiul continent. “Angouleme este Cannes-ul lumii BD si, la fel ca in ceea ce priveste filmele, francezii cred cu multa convingere ca exista valori care sint mai importante decit comercialul. Diferenta fata de film insa este ca, in BD, francezii cred ca sint stapinii lumii”, comenta un corespondent BBC, acum citiva ani, incercind sa isi explice pasiunea Hexagonului pentru “Bay-Day”.
Iar Angouleme are tot ce trebuie pentru a fi recunoscut drept o capitala mondiala a benzii desenate: un festival de renume international, cel mai bun muzeu de gen din lume si una dintre cele mai respectate scoli de BD din lume. “Angouleme nu e doar Cannes-ul benzii desenate, este Mecca acestei arte”, spune ziaristul britanic Paul Gravett, istoric si specialist al genului.
Cum se construieste o Mecca a BD-ului
In ciuda importantei acordate astazi festivalului, orasul Angouleme nu avea in anii ‘70 vreo relatie deosebita cu banda desenata, iar convertirea lui spre acest gen a fost progresiva si s-a datorat, initial, consilierului municipal Francis Groux. A fost intii, in 1972, un montaj audiovizual dedicat benzii desenate, a urmat invitarea, un an mai tirziu, a mai multor autori. Festivalul a fost creat oficial dupa inca un an, iar editia inaugurala a debutat pe 25 ianuarie 1974, modelata dupa Festivalul de la Lucca (Italia), pe vremea aceea cel mai mare din Europa. Azi, Festivalul de la Lucca ramine cel mai vechi din Europa, cita vreme Angouleme se transforma, la fiecare inceput de an, intr-o Mecca a celei de a 9-a arte europene si nu numai.
Prima editie, din 1974, la Angouleme, beneficia de un afis semnat de Hugo Pratt (inainte ca acesta sa se bucure de uriasa celebritate ca parinte al lui Corto Maltese) si de o mina de invitati celebri: Maurice Tillieux, Andre Franquin si legendele americane Burne Hogarth si Harvey Kurtzman.
Festivalul este finantat de autoritatile locale, mai ales dupa 1979, cind primarul Jean-Michel Boucheron, fan BD, decide ca o manifestare importanta dedicata acestei arte poate “ameliora imaginea de sinistrat in urma dezindustrializarii” de care suferea orasul. Prezenta a doi ministri in 1981 ajuta festivalul sa depaseasca stadiul de amatorism. Crearea, in anii urmatori, a unui atelier-scoala, a unui centru de documentare-cercetare, a galeriei Saint-Ogan si, in 1984, a unui “Cite internationale de la bande dessinee et de l’image” trece Festivalul de la Angouleme in liga manifestarilor profesioniste, fiind dotat cu un buget foarte consistent.
Festivalul are priza la public: cam 200.000 de vizitatori participa anual, dintre care 6-7.000 sint BD-isti profesionisti, iar vreo 800 ziaristi. In general, este greu sa estimezi numarul total de participanti fiindca programul festivalului se desfasoara in locatii raspindite in tot orasul.
Laureatii “Fiarelor”
Ca orice festival care se respecta, si la Angouleme sint decernate premii care, in timp, au ajuns sa fie, pentru BD-ul european, echivalentul unui – sa zicem – Oscar. Initial, acest premiu se numea Alfred, nume luat de la pinguinul care aparea in seria Zig et Puce de Alain Saint-Ogan. In 1989, numele a fost schimbat in Alph-art, de la numele ultimului album, neterminat, din seria Tintin. Din 2003 s-a renuntat la orice nume, iar categoriile premiate au fost reorganizate. Cel mai important este premiul pentru “cel mai bun album”, dar exista si un premiu al publicului, un premiu al patrimoniului, unul pentru serie, pentru “indrazneala” si un Premiu special al juriului. Foarte important este Grand Prix de la Ville d’Angouleme, care recompenseaza intreaga cariera a unui autor (deseori francez), al carui laureat este anul urmator presedinte al juriului.
In 2007, desenatorul Lewis Trondheim a creat o noua mascota a festivalului, Le Fauve (Fiara), ceea ce a dus la rebotezarea premiilor, cel mai important fiind, bineinteles, Le Fauve d’Or.
40 de ani de bule
Anul acesta, Festivalul de la Angouleme spera sa serbeze asa cum trebuie cei 40 de ani de la infiintare. Presedintele acestei editii a fost Jean-Claude Denis (invitat de doua ori si la manifestarile BD din Romania, in 1999 si 2000), autor recompensat anul trecut cu Marele Premiu. Manifestarea i-a serbat, anul acesta, pe celebrii Andreas (autorul seriilor Rork si Capricorne), pe Didier Comes, pe Penelope Bagieu si pe Brecht Evens, dar, mai ales, pe veteranul Albert Uderzo, care a predat unor echipe mai tinere sarcina de a continua seria Asterix si Obelix. Relatiile dintre Uderzo si Angouleme n-au fost prea cordiale la inceput. “Am venit prima oara aici in 1985, la cererea ministrului Jack Lang, pentru a primi o medalie. Am simtit ca vizita mea nu era foarte asteptata”, povesteste Uderzo. Relatiile dintre celebrul autor si festival s-au destins intre timp, iar Uderzo a primit in 1999 un “premiu special al mileniului”, creat special pentru el. Anul acesta, Angouleme a serbat cariera desenatorului cu o expozitie uriasa de 250 de planse.
Un alt invitat de onoare a fost si japonezul Leiji Matsumoto, care serbeaza sase decenii de munca in slujba benzii desenate. Matsumoto este, printre altele, parintele seriei Captain Harlock, care, cunoscuta sub numele de Albator in Franta, a marcat mai mult de o generatie cu adaptarea ei in desen animat. O alta expozitie a retrasat, din 1930 incoace, intreaga istorie a BD-urilor cu Mickey Mouse si Donald.
De asemenea, publicul a putut urmari mai multe filme, printre care un documentar dedicat aniversarii a 75 de ani de la crearea personajului Spirou, primele trei episoade din noua serie Les mysterieuses cites d’or, un alt anime extrem de popular in anii ‘80, si avanpremiera filmelor Boule et Bill si Aya de Yopougon, adaptari ale unor BD-uri de succes.
Si nici o editie nu ar fi completa fara “Les concerts de dessin”, show original in cursul caruia publicul a asistat in direct la crearea unei benzi desenate pe muzica interpretata live.
A existat si un artist roman, singurul, prezent la festival: Ileana Surducan, invitata oficial de editura sa, Makaka, pentru promovarea noului sau album Le Cirque – Journal d’un dompteur de chaises.
Sa ridem in nasul crizei!
Dincolo de simpla aniversare, organizatorii au sperat mai mult de la aceasta editie fiindca, mai mult ca niciodata, Festivalul de la Angouleme a stat sub semnul provocarilor cu care se confrunta industria BD in prezent: revolutia digitala, criza economica, supraproductia… “Vremurile de ieri nu sint cele de azi. In acest context, trebuie sa actionam”, explica Franck Bondoux, unul dintre organizatori.
Cu toate acestea, banda desenata nu prea are motive de depresie, dimpotriva, poate sa rida linistita de criza. Asta fiindca, asa cum arata cifrele, pe o piata a cartii in scadere (2,9% ca volum, 1,4% ca valoare), BD-ul inregistreaza si el o cadere de 2,9% ca volum, dar o crestere de 0,7% a cifrei de afaceri.
In Franta, in 2012, s-au vindut 37 de milioane de albume BD, cu o cifra de afaceri pentru editori de 412 milioane de euro, cu o productie in crestere pentru al 17-lea an consecutiv. Dintre cele 5.565 de titluri publicate, 1.650 reprezinta noutati “franco-belgiene”, 1.621 sint manga, 366 comics-uri americane, iar restul reeditari ale unor BD-uri de succes.
Cresterea numarului de titluri insa nu atrage si o crestere globala a vinzarilor, dar editorii au identificat deja ce anume “nu a mers” anul trecut. In primul rind, s-au vindut mai putine manga, dar mai nelinistitor este faptul ca “marile serii umoristice merg putin mai rau”, dupa cum subliniaza Francois Pernot, director de imagine al concernului Media Participations.
Dar daca seriile de mare succes precum Titeuf sau Lucky Luke au vindut mai putin, scaderea a fost compensata de o crestere in ceea ce priveste comics-urile si romanele grafice pentru un public adult. “Sa nu mai vorbim de catastrofa”, spune Guy Delcourt, patronul profitabilelor edituri Delcourt si Soleil. “Inca progresam, iar celelalte edituri care nu publica BD-uri sau alte sectoare ale lumii culturale ne invidiaza.”
Cele mai frumoase BD-uri romanesti
Anul trecut, revista “Lire” a realizat un Top 50 al benzilor desenate “esentiale”, top ale carui prime zece pozitii au fost discutate si in paginile “Suplimentului de cultura”. Clasamentul realizat de “Lire” a dat idei si la noi in tara, unde neobositul Dodo Nita, cel mai mare specialist in BD-ul autohton, a provocat cititorii blogului “Benzi desenate romanesti” sa realizeze versiunea romaneasca a acestui top: albumele esentiale ale celei de a 9-a arte realizate in Romania. Au raspuns, pina acum, acestei provocari mai multi fani si realizatori romani si, pe baza voturilor, s-au intocmit doua clasamente: unul pentru perioada de dinainte de 1989 si altul cu albumele aparute de la Revolutie si pina azi. Iata cum arata aceste topuri:
Benzi desenate publicate in albume sau in reviste, inainte de 1989:
» Calugareni, desene de Sandu Florea, scenariu de Radu Theodoru (album, 1977) – 7 voturi;
» Aventurile lui Mac, desene de Livia Rusz, scenariu de Lucia Olteanu (album, 1970) – 6 voturi;
» Toate pinzele sus, desene de Puiu Manu, dupa romanul lui Radu Tudoran (album, 1972) – 6 voturi;
» In lumea lui Harap Alb, desene de Sandu Florea, dupa povestea lui Ion Creanga (album, 1979) – 6 voturi;
» Neamul Soimarestilor, desene de Nicu Russu, dupa romanul lui Mihail Sadoveanu (album, 1972) – 3 voturi;
» Intilnire in spatiu, desene de Valentin Tanase, scenariu de Horia Arama (revista “Cutezatorii”, 1981) – 3 voturi;
» Burebista, desene de Valentin Tanase, scenariu de Vlaicu Birna (revista “Cutezatorii”, 1980) – 2 voturi;
» Neinfrintii, desene de Albin Stanescu, scenariu de Vasile Manuceanu (revista “Cutezatorii”, 1978) – 2 voturi;
» Misterul robotilor, scenariu si desene de Radu Marian (revista “Cutezatorii”, 1972) – 2 voturi;
» Poarta, scenariu si desene de Viorel Pirligras (almanahul “Anticipatia”, 1985) – 2 voturi.
Benzi desenate publicate in albume sau in reviste, dupa 1989:
» Dim – Sarabanda in Golful Aden, desene de Puiu Manu, scenariu de Marius Lestaru (album, 2012) – 8 voturi;
» Elabuga, desene de Alex Talamba, scenariu de George Dragan (album, 2011) – 7 voturi;
» Iancu Jianu, desene de Vali Ivan (album, 2010) – 5 voturi;
» Confreria pisicilor negre, scenariu si desene de Jup (album, 2010) – 5 voturi;
» Omul invizibil, desene de Puiu Manu, dupa piesa radiofonica de H.G. Wells (album, 2011) – 4 voturi;
» Love story in Piata Universitatii, scenariu si desene de Valentin Tanase (album, 1992) – 3 voturi;
» Mila 23, desene de Alex Talamba, scenariu de George Dragan (album, 2012) – 3 voturi;
» Cinci saptamini in balon, desene de Vali Ivan, dupa romanul lui Jules Verne (album, 2005) – 3 voturi;
» Bine ai venit, mama soacra, scenariu si desene de Radu Marian (album, 1998) – 3 voturi;
» Urban Comics – Made in Cluj, antologie cu 20 de autori (album, 2012) – 3 voturi.
In ceea ce priveste aceasta ultima categorie, cea a BD-ului romanesc de dupa ‘89, Dodo Nita precizeaza ca votul a fost atit de diversificat, incit multe albume au primit doar un vot sau doua, acestea din urma fiind urmatoarele:
» Harap Alb continua…, desene de Andrei Moldovan (revista, 2012);
» Caragiale: D-l Goe. Amici. Telegrame, desene de Viorel Pirligras (album, 2002);
» Proteus, desene de Sandu Florea, scenariu de Niculae Frinculescu (revista, 1991-1992);
» Keraban incapatinatul, desene de Calin Stoicanescu, dupa Jules Verne (album, 2012);
» Un certain Monsieur V, scenariu si desene de Adrian Barbu (in revista “Carusel”, 2005);
» Hanji si Templul demonilor, scenariu si desene de Serban Andreescu (album, 1990);
» Epistaxis din Hamsii, scenariu si desene de Valentin Iordache (album, 2006).
“Speram ca acest top sa se constituie intr-un ghid de lectura pentru bedefilii aflati la inceput de drum (de colectie). Cum majoritatea albumelor sint aparute in ultimii ani, ele inca mai pot fi achizitionate direct de la editori”, comenteaza Dodo Nita, care asteapta si alte propuneri din partea fanilor.
Topul si comentariile votantilor pot fi consultate in detaliu pe Internet, la adresa: http://benzidesenateromanesti.blogspot.ro.