— Sigur ca da. Ma numesc Gabriel Dumitras, m-am nascut in Dorohoi si am venit in Iasi in 1998.
— Ei, nici chiar cu inceputul inceputului. Ma intereseaza inceputul problemelor tale.
— Inteleg. Stiti, cred ca e un fel de confirmare a expresiei “viata de artist, noaptea vesel, ziua trist”.
— Esti artist, sa inteleg.
— Da, asa ma consider. Sint membru al formatiei Fara Zahar.
— A, da? Parca am auzit de ea. Baietii aia cu vaca, cu bunicul, cu maimuta.
— Da, noi sintem. De fapt, eu sint ala grasul, Bobi.
— Dar nu prea esti gras.
— Am slabit, probabil de la stres, de la anxietate.
— Asta o sa stabilim imediat. Deci, de cind ai impresia ca esti Bobi de la Fara Zahar?
— Din ianuarie 2001, atunci ne-am infiintat. Dar, stati putin, ce intrebare e asta, de cind am impresia? Eu chiar sint Bobi.
— Da, normal ca esti, esti Bobi ala grasul care a slabit. Ia spune-mi, Gabriel, ce te supara?
— Am un sentiment ca nimic nu ma mai multumeste. Parca as trai pe linga viata. Si nu mi se pare normal. Adica, sa cinti in fata a patru-cinci mii de oameni ar face fericit pe oricine, dar eu am ajuns sa nu mai simt satisfactie. Ma gindesc ca am o depresie. Plus ca dorm mult si nu am pofta de mincare, uitati-va cit am slabit.
— Am inteles. O sa te rog sa vii cu mine. Intra in camera asta. Asa, sa fii cuminte!
— Dar unde plecati? De ce m-ati incuiat aici? Doamna doc… voi cine sinteti?
— Pe cai, ostenii mei, urmati-ma in lupta! Sa aparam Moldova de cotropitori!
— Sa inteleg ca te crezi Stefan cel Mare?
— Sint domnitorul vostru! Tu cine-mi esti, razesule?
— Sint Bobi de la trupa Fara Zahar.
— Esti crestin?
— Da.
— Foarte bine. Stii bataie? Ca turcii is spurcati rau.
— Nu prea.
— Las’ ca te invat eu. El e Scooby Doo, supus de-al meu. Ai grija, ca musca. Ma gindeam ca, daca tot nu stii bataie, sa fii calul meu. Ia-ma in spate! Scooby, so pe ei! Ce faci, mai, de ce te feresti? Stai sa te incalec.
— Sint artist, nu cal.
— Atunci tu o sa fii cronicar. Eu ii omor si tu scrii ce frumos i-am omorit. Si sa scrii ca am facut si o manastire. Una mare si frumoasa. Ssst, cineva incearca portile! Or fi turcii? Nu, e paharnicul Ulea cu medicamentele.
— Maria ta, iata, ti-am adus vin de Cotnari, cum ai poruncit. Hai, ia si pastilele astea, sa prinzi puteri. Domnul Bobi, va cheama doamna doctor la ea, veniti cu mine. Mars, Scooby!
………….
— Draga Bobi, ma scuzi, dar asa e la noi, un sfert se cred Eminescu, un sfert Ceausescu si restul sint Stefan cel Mare. M-am uitat pe YouTube, intr-adevar ai slabit. Iti scriu imediat o reteta. O sa treaca, stai linistit, asa e cu artistii.