Toata lumea o dadea pe Luminita Gheorghiu drept favorita la Premiul de interpretare feminina, la egalitate cu chiliana Paulina García, dar, pina la urma, juriul condus de Wong Kar-wai a decis ca premiul respectiv sa mearga la Paulina García, protagonista filmului Gloria (care era, de fapt, favoritul numarul unu al criticilor internationali cooptati intr-un juriu ad-hoc de revista „Screen International“), iar Ursul de Aur sa mearga la filmul romanesc, rasplatind toata echipa care l-a realizat. A transpirat pe urma ca decizia a fost unanima si ca Wong Kar-wai i-a spus lui Calin Peter Netzer la dineul de dupa gala ca Pozitia copilului e, din punctul lui de vedere, o capodopera.
Filmul tigancii bosniace merita mai mult
Palmaresul juriului international e, insa, destul de dezechilibrat. Era de asteptat, dat fiind ca juriul era el insusi eterogen. E greu de banuit cum s-au decis premiile, pentru ca se vede ca juriul nu a tinut sa dea cite un singur premiu unui film. Dar, daca era de asteptat ca Epizoda u zivotu beraca zeljeza/An Episode in the Life of an Iron Picker, de Danis Tanovic, sa fie in palmares – el primind Grand Jury Prize (al doilea premiu ca importanta), e ciudata decizia de a-l premia si pe Nazif Mujc cu Premiul de interpretare masculina cind acesta se joaca in filmul lui Tanovic pe sine insusi. Filmul e un documentar fictionalizat unde eroii reali fac o reconstituire a evenimentelor (unei tiganci bosniace medicii nu vor sa-i faca un avort de urgenta pentru ca nu are asigurare, punindu-i viata in pericol). Pacat ca juriul nu a dat acest premiu unor actori adevarati, Paul Rudd si Emile Hirsch, care duc in spate superbul film independent american Prince Avalanche, realizat de David Gordon Green.
Prince Avalanche iti merge la inima si pleaca cu premiul pentru regie
Promisesem data trecuta sa vorbesc despre Prince Avalanche. Juriul a avut curaj dindu-i premiul pentru regie, desi este un remake al unui film islandez din 2011. Era, insa, greu sa rezisti. Intr-un peisaj texan ars de incendiile din 2011, doi barbati fac o munca aparent fara sens, vopsind linii galbene pe o sosea unde nu trece decit o singura masina (al carei sofer ciudat si volubil le lasa bautura). Barbatii nu sint prieteni intre ei, dar o legatura exista din moment ce unul e combinat cu sora celuilalt. Dar, inaintind pe mica sosea care e viata lor, lucrurile se schimba. Unul parasit de iubita, celalalt dezamagit de un weekend erotic ratat, cei doi se iau la scatoalce dupa care se imprietenesc. Enuntat, subiectul suna rau. Mai bine va imaginati o poveste simpla care functioneaza si la nivel esential, un invelis sinestezic unde, pe linga imagine (Tim Orr, un obisnuit al lui Green) si muzica (Explosions in the Sky), intra si un umor foarte fin – ceea ce duce la contrapuncte nebanuite, si va veti apropia mai mult de miezul acestui film unde umanul si umorul pleaca din aceeasi radacina. Mi-a mers la inima filmul si acum, scriind, mi se face dor de el ca de o persoana. (Green spune ca cele doua personaje il reprezinta pe el in doua variante.)
Venit, ca si Prince Avalanche, direct de la Sundance, Computer Chess, de Andrew Bujalski, prezentat in sectiunea Forum, nu seamana intr-adevar cu nici un film pe care l-am mai vazut (cum scria in textul din revista care m-a facut sa vreau sa-l vad). Arata ca un reportaj de televiziune din anii ’70, e filmat pe un aparat video in alb-negru de pe atunci, iar actiunea lui e plasata chiar in anii ’70. Un concurs de sah intre computere, tinut intr-un hotel ieftin, e prilejul unei comedii absurd-existentiale despre inceputurile inteligentei artificiale care azi ne guverneaza viata. Bujalski se joaca foarte mult cu imaginea, taie ecranul dupa cum il taie si pe el capul, insereaza greseli intentionate, decadreaza, umple spatiul dintre meciuri cu discutii filosofice si tentatii ale carnii, iar rezultatul e un film atipic si racoritor care iti da senzatia ca cinematograful n-o duce atit de rau din moment ce se mai poate inova.
Premii dezechilibrate
Revenim la premii. Controversat a fost si Premiul „Alfred Bauer“ (Ursul de Argint), oferit in memoria fondatorului festivalului unui film care deschide noi perspective, Vic+Flo ont vu un ours/ Vic+Flo Saw a Bear de Denis Côté (Canada). Vic+Flo…, povestea a doua lesbiene de virste diferite care ies din inchisoare si incearca sa-si refaca viata la tara, a impartit criticii in doua. Unii i-au dat note mari si au admirat umorul si stilul lui Denis Côté (fost critic devenit regizor), pe cind ceilalti au cascat si nu au observat umorul sau stilul chiar daca si-au tinut ochii deschisi. (Eu am fost in a doua categorie.)
Nu am vazut decit jumatate din Gloria, de Sebastián Lelio, pentru ca aveam interviu cu Ulrich Seidl (pe care o sa-l cititi in curind in revista). Glo… mi-a placut fara sa ma rupa, desi am auzit pe urma ca partea a doua ar fi nemaipomenita. Palmaresul arata ca juriul n-a vibrat la unison cu criticii la povestea femeii de 58 de ani care isi regaseste libertatea interioara. Ma bucur cu atit mai mult ca juriul s-a tinut pe pozitii si a premiat comedia dramatica Prince Avalanche pentru regie, abtinindu-se de la a-i da lui Gloria un alt premiu in afara de cel de interpretare feminina. Inca un argument ca Wong Kar-wai a impus (probabil de la el a plecat) un palmares indraznet e si faptul ca premiul pentru scenariu a plecat in Iran, la Jafar Panahi, in conditiile in care e foarte posibil ca Pardé/Closed Curtain nici sa nu fi avut un scenariu, intr-atit de aleatorii par aparitiile lui Jafar Panahi in materia filmului. Da, Pardé e ciudat si acaparant, realitatea si fictiunea reverberind in mai multe rame, si, premiindu-l, juriul a bifat probabil si dorinta politica de a-l sustine pe cineastul care face filme in regim de samizdat, deoarece Teheranul i-a pus pumnul in gura. Premiul pentru contributie artistica deosebita in domeniul imaginii, montajului, coloanei sonore, costumelor sau scenografiei, premiu oferit imaginii filmului Uroki Garmonii/Harmony Lessons de Emir Baigazin (Kazahstan), a recompensat un film de debut si, totodata, primul film azer care participa in competitia Berlinalei. Nu l-am vazut ca sa pot emite vreo parere, dar am auzit ca ar fi foarte bun. Realizarea lui a si fost nasita de Festivalul de la Berlin.
Completind palmaresul eclectic, juriul a oferit, desi nu era obligat, doua mentiuni speciale conventionalului Promised Land, de Gus Van Sant, si derutantului Layle Fourie de Pia Marais. Ce l-o fi apucat?
Ada Solomon, producator alaturi de Calin Peter Netzer al filmului Pozitia copilului: „Cred ca Ursul de Aur o sa deschida niste usi“
Ce a urmat dupa ceremonia de premiere si nu s-a mai vazut la televizor?
Au urmat o luuunga serie de interviuri si o lunga asteptare a conferintei de presa cu premiantii, asteptare in timpul careia mi-am recuperat telefonul si am citit cele 150 de mesaje venite din intreaga lume – mai putin cele de pe Facebook, pe care n-am apucat prea bine sa le vad. M-au incintat felicitarile venite de la fosti colegi de liceu pina la producatori din Danemarca, SUA, Africa de Sud sau Franta. Calin a vorbit un pic mai mult cu Wong Kar-wai care l-a felicitat foarte sincer, iar eu am stat mai mult de vorba cu Andreas Dresen, care era foarte incintat de film.
Ti-a spus cum au jurizat?
Nu, dar am primit un mesaj de la o prietena care stie pe cineva in juriu si acest cineva spunea ca tuturor le-a placut foarte tare si ca decizia a fost absolut unanima. Ma onoreaza foarte tare acest premiu primit de la acest juriu alcatuit din cineasti care inseamna foarte mult pentru mine, pentru formarea si gustul meu pentru cinema.
Cind ai urcat pe scena aveai un discurs pregatit?
Am avut niste idei care ma preocupasera in zilele respective – asta nu inseamna ca ma asteptam la Ursul de Aur –, erau niste idei legate de prezenta filmului acolo, de reactii, de legatura cu agentii de vinzari. Eu imi pregatesc si lucrarea de doctorat pe situatia distributiei filmului independent in limbi de circulatie mica in era digitala, deci aceste teme ma preocupa foarte tare si le studiez pe masura ce le traiesc. Discursul n-a fost pregatit, n-am scris nimic, iar acum, in afara de primele cuvinte, nici nu mai tin minte ce am spus.
Ce poate urma pentru tinara companie Parada Film dupa un Urs de Aur?
Cred ca premiul o sa deschida niste usi pentru ca notorietatea functioneaza peste tot. Oamenii sint mai atenti la ce le propui, desi nu sint neaparat si mai disponibili. Ca sa ajung aici, lucrurile s-au construit in timp. Nu cred ca as fi ajuns in pozitia de a avea acest film in competitie daca filmele lui Radu Jude, Cea mai fericita fata din lume si Toata lumea din familia noastra, n-ar fi fost selectionate in sectiunea Forum a festivalului si daca un alt film pe care l-am produs, scurtmetrajul lui Paul Negoescu, Renovare, n-ar fi fost in Berlinale Shorts.
Parada Film e compania-pui a lui HiFilm Production, pe care am creat-o impreuna cu Calin Peter Netzer. A inceput prin a face distributie si pe urma a trecut la productie. Pozitia copilului e primul lungmetraj produs de Parada Film, care inainte mai facuse doar scurtmetrajul Numaratoarea manuala, de Daniel Sandu, si documentarul Noi doi, al lui Claudiu Mitcu, care este si asociat la Parada.
Te refereai mai devreme la o carte de vizita care te va ajuta de acum inainte?
La un interes fata de productiile in care sint implicata – cred ca asta functioneaza la toata lumea. Sigur ca oamenii se uita dupa descoperiri, dar, in acelasi timp, se uita cu mai multa atentie si la lucrurile care vin de la oamenii care au confirmat. Mi-e foarte limpede ca, fara lucrurile pe care le-am facut in cei noua ani de cind lucrez ca producator pur si simplu, nu ca producator executiv, daca nu as fi avut treptele acestea, nu as fi ajuns unde sint acum. Pentru asta le sint foarte recunoscatoare tuturor celor cu care am colaborat.
Mai e un lucru interesant la care ma gindeam aseara: sint patru oameni in echipa filmului Pozitia copilului care au si Ursul de Aur, si Palme d’Or-ul in palmares, obtinut pentru 4 luni, 3 saptamini si 2 zile: actorul Vlad Ivanov, monteuza si sound designer-ul Dana Bunescu, inginerul de sunet Cristian Tarnovetchi si directoarea financiara Aura Iordache. E o performanta.
Un Urs de Aur vinde bine un film?
Eu sint foarte optimista in privinta vinzarilor. E prima data cind lucrez cu agentul german de vinzari Beta Cinema, dar am un sentiment bun pentru ca mi se pare ca a inteles bine filmul. Vinzatorii de film nu sint niste comercianti pur si simplu, ci niste oameni cu cunostinte solide de cinema, cu un gust pentru un anume cinema si care stiu cum sa propuna si sa impacheteze un proiect incit sa cucereasca distribuitorii locali. Lantul e asa: agentul de vinzari le propune distribuitorilor nationali atit filmul in sine, cit si un pachet prin care, la rindul lor, distribuitorii sa convinga exploatantii, respectiv cinemaurile, ca au elemente pentru o campanie prin care filmul sa intereseze in tara respectiva.
Dar mai trebuie sa impachetezi un film care a luat un premiu important?
Premiul e o eticheta, dar nu suficient de mare, iar ea trebuie adaptata de la caz la caz. Intr-un fel propui un film ca Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives (n.red. – de Apichatpong Weerasethakul, Palme d’Or in 2010), si in alt fel Pozitia copilului. Intr-un fel propui documentarul cvasi-fictionalizat al lui Danis Tanovic (An Episode in the Life of an Iron Picker), si in alt fel Gloria. Conteaza si publicul, cultura locului. E o meserie extrem de interesanta si de creativa pentru ca presupune sapat in dedesubturile filmului si gasite elementele care pot rezona la publicul dintr-o tara sau alta.
Dupa Palme d’Or, Cristian Mungiu avea sperante ca se va schimba ceva in cinematografia romana. Tu ai?
Ce stiu sigur este ca vom incerca sa schimbam ceva, dar foarte optimista nu sint.
PALMARESUL JURIULUI INTERNATIONAL
» Ursul de Aur pentru cel mai bun film – Pozitia copilului de Calin Peter Netzer (Romania)
» Jury Grand Prix (Ursul de Argint) – Epizoda u zivotu beraca zeljeza/An Episode in the Life of an Iron Picker de Danis Tanovic (Bosnia si Herzegovina)
» Premiul „Alfred Bauer“ (Ursul de Argint), in memoria fondatorului festivalului, pentru un film care deschide noi perspective – Vic+Flo ont vu un ours/Vic+Flo Saw a Bear de Denis Côté (Canada)
» Premiul pentru regie (Ursul de Argint) – David Gordon Green pentru Prince Avalanche (SUA)
» Premiul pentru interpretare feminina (Ursul de Argint) – Paulina García pentru Gloria de Sebastián Lelio (Chile)
» Premiul pentru interpretare masculina (Ursul de Argint) – Nazif Mujc pentru Epizoda u zivotu beraca zeljeza/An Episode in the Life of an Iron Picker) de Danis Tanovic (Bosnia si Herzegovina)
» Premiul pentru scenariu (Ursul de Argint) – Jafar Panahi pentru Pardé/Closed Curtain, de Jafar Panahi, Kambuzia Partovi (Iran)
» Premiul pentru contributie artistica deosebita in domeniul imaginii, montajului, coloanei sonore, costumelor sau scenografiei (Ursul de Argint) – Aziz Zhambakiyev pentru imaginea filmului Uroki Garmonii/Harmony Lessons de Emir Baigazin (Kazahstan)
» Mentiuni speciale – Promised Land de Gus Van Sant (SUA), Layla Fourie de Pia Marais (Germania)
» Premiul juriului ecumenic – Gloria de Sebastián Lelio (Chile)
» Mentiunea speciala a juriului ecumenic – Epizoda u zivotu bera ca zeljeza/An Episode in the Life of an Iron Picker de Danis Tanovic
» Premiul juriului FIPRESCI – Pozitia copilului de Calin Peter Netzer