Cind avea 8 ani, in timpul revoltelor din iunie 1848, Edouard Lockroy a condus un proscris pe strazile Parisului pina la el acasa, ca sa-l puna la adapost. Eu la 8 ani de-abia daca stiam drumul pina la brutaria turceasca din cartier. Tatal lui Edouard fusese amic apropiat al lui Dumas si ocazional, nègre, iar bunicul lui, republican radical, pusese la cale un complot impotriva lui Bonaparte. Asa ca nu e de mirare. Edouard a facut studii de pictura la Ecole nationale des beaux-arts, dupa care a fost trimis de Dumas sa documenteze impreuna cu un fotograf o calatorie prin Orient. La 20 de ani, a ajuns in anturajul lui Garibaldi si al camasilor rosii, iar la 21 era deja confidentul lui Renan, pe care l-a si insotit in Liban si Siria.
In timpul Razboiului franco-prusac, Arago, primarul Parisului sub asediu, i-a incredintat primaria celui de-al optulea arondisment si apoi, cind lucrurile au devenit insuportabil de agitate, comanda unui regiment al Garzii nationale. Acuzat de partizanat al Comunei, a stat la inchisoare vreo doua luni. Dupa eliberare, a devenit deputat din partea Uniunii republicane, pentru ca apoi, in urmatorii 30 de ani, sa fie pe rind ministru al Comertului si Industriei, al Instructiei Publice si Artelor Frumoase, al Marinei. Intre timp, s-a imprietenit cu Victor Hugo si, in 1877, s-a casatorit cu fiica lui, Alice.
In 1886, in calitate de ministru al Comertului si Industriei, a primit sarcina de a organiza Expozitia universala din 1889, care urma sa sarbatoreasca centenarul Revolutiei. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa se numeasca pe sine comisar unic al Expozitiei, ca sa nu mai existe discutii. Doar ca au existat, mai ales in legatura cu proiectul unui anume Gustave Eiffel, care voia sa infiga in inima Parisului un „cui celest“ inalt de 1.000 de picioare. Edouard a facut din sustinerea acestei nebunii o chestiune personala, pentru ca probabil stia ca, peste vreo jumatate de secol, Zazie, o fetita dulce si obraznica, n-ar mai fi avut de unde sa vada Parisul ca-n palma. Ceea ce ar fi fost un lucru foarte foarte trist.