„La cea de-a 33-a sa editie, Salonul a ales sa onoreze literatura romana, aceasta frumoasa straina“, scrie redactorul-sef Joseph Macé-Scaron, in editorialul revistei. „La fel ca sirbii, portughezii sau alte popoare, romanii au dat lumii un continent literar care s-a dezvaluit pe masura ce scriitorii paraseau tarmurile mitului, apoi ale istoriei, navigind pe fragilele plute ale poeziei; s-au deschis spre alte literaturi, creind opere profund originale.“ Enumerind numele unor mari scriitori romani cunoscuti in Occident (Tzara, Eliade, Ionesco…), Joseph Macé-Scaron atrage atentia ca, de fapt, francezii nu cunosc operele provenind din Romania si ca „literatura romana este infinit mai bogata si mai complexa“.
Grupajul realizat de „Le Magazine Littéraire“ se vrea un tur de orizont al celor 27 de autori invitati la Salon si al celor mai recente carti ale acestora publicate in limba franceza.
27 de autori romani invitati la Salonul de Carte de la Paris
Textul incepe cu un citat din Ana Blandiana („libertatea cuvintului a diminuat importanta cuvintului“), dind tonul unui material in care cei 27 de autori sint confruntati cu trecutul comunist si realitatile romanesti, asa cum sint ele percepute in Hexagon. Imaginea aleasa pentru a ilustra aceasta introducere prezinta un instantaneu din „Bucuresti, august 2011“, cu un pusti aratind un portret al lui Ceausescu, in curtea unei case devastate.
„Le Magazine Littéraire“ face un scurt istoric al literaturii romanesti, scapata din ghearele dictaturii: „Anii 1990 au fost cei ai «re-umanizarii» prin memorie. Catharsisul colectiv trebuia sa treaca prin asta. (…) «Renasterea» romanului, la trecerea spre anii 2000, a dat un larg spatiu de manevra ultrarealismului, limbajului crud si denuntarii severe a unei societati stirbite de dictaturi. Acesti autori care au rezistat sint astazi la Paris, iar in demersul lor se alatura Anei Blandiana: descrierea realitatii. De sub paietele propagandei de ieri sau ale ultraliberalismului si publicitatii omniprezente de astazi“.
In continuare, „Le Magazine Littéraire“ prezinta pe larg cei 27 de invitati la Salonul de la Paris. Spatiul oferit de revista este foarte generos, mult mai mare decit cel din ultimul numar al revistei „Lire“. Pe douazeci de pagini sint enumerati reprezentantii romani la aceasta manifestare in scurte schite biografice si cronici „pe larg“ ale cartilor lor traduse in limba franceza.
Din afara, literatura romana se vede foarte bogata
Prezentarile facute de jurnalistii francezi sint flatante. „Nou-venitii anului 2000 au crescut. Dan Lungu (Sint o baba comunista!, Cum sa uiti o femeie – Editions Jacqueline Chambon) face figura de scriitor instalat, cu numeroasele traduceri ale cartilor sale in care studiaza cu empatie si umor vietile oamenilor modesti. Petru Cimpoesu (Simion liftnicul – Ginkgo Editeur), Bogdan Suceava (Venea din timpul diez – Ginkgo Editeur) si Razvan Radulescu (Viata si faptele lui Ilie Cazane – Editions Zulma) creioneaza personaje savuroase si dezvaluie neimplinirile societatii romanesti. Intotdeauna exista un moment in care realitatea deraiaza, se blocheaza, se impotmoleste. Ca in frumosul roman al Florinei Ilis, Cruciada copiilor (Editions des Syrtes), unde un tren luat ostatic de o tabara de copii in delir vede intreaga tara deraind in urma sa. Lucian Dan Teodorovici (Matei Brunul – Gaia Editions), parasind terenul microrealismului ultracontemporan, marcheaza o lovitura de maestru, livrind un roman profund despre amnezie si gulag. Sint multi scriitorii care analizeaza in maniere diferite aceasta drama a anilor ’50. Domnul K. eliberat (Editions Non Lieu) al lui Matei Visniec se dovedeste a fi un contrapunct frapant la Matei Brunul: doua parabole asupra servitutii voluntare induse de un regim care sfarima suflete. In alt regim, Savatie Bastovoi si micul lui Sasa (Iepurii nu mor – Editions Jacqueline Chambon) destrama propaganda sovietica intr-un roman de ucenicie plin de poezie.
In acelasi timp, „Le Magazine Littéraire“ noteaza o „polifonie a registrelor“, amintind de Radu Aldulescu, un „romancier experimentat“, la prima sa traducere in franceza cu Amantul colivaresei (Editions des Syrtes), care „isi continua drumul de mare povestitor“, sau de Varujan Vosganian si Cartea soaptelor (Editions des Syrtes), consacrata epopeii tragice a armenilor, „un portret patrunzator care este si un soi de arta a (supra)vietuirii bogata in savori si parfumuri.
Norman Manea, din nou omagiat
De asemenea, noteaza revista, „constelatia de autori noi in spatiul francez cuprinde si citeva mari referinte ale literaturii si eseului romanesc“. Gabriela Adamesteanu (Provizorat – Gallimard) „semneaza un roman consacrat cuplului si dificultatilor lui in regimul opresiv de dinainte de ’89 care isi trage forta din scufundarea in realitatea cotidiana a vietilor supuse capriciilor unui tiran si zbirilor lui. Un exercitiu in care Gabriela Adamesteanu exceleaza, descriindu-ne o lume a carei paranoia distrugatoare te lasa fara glas“. De asemenea, Norman Manea „isi continua cu A cincea imposibilitate: Eseuri despre exil si limba (Seuil) munca sa asupra limbii exilate“. „Nuvelist si romancier ale carui carti deja traduse l-au facut cunoscut in Franta, Norman Manea isi datoreaza notorietatea internationala denuntarii dictaturii, dar si originalitatii scriiturii sale abundente, naratiunii complexe si tensiunii unei limbi care face palpabila nelinistea unei lumi labirintice si nesigure“, completeaza „Le Magazine Littéraire“ portretul marelui scriitor.
Galerie foto
