Dintr-un articol pe care l-am citit acum citiva ani, am aflat, amuzat, ca termenul „mogul“ n-avea, in secolul al XIX-lea, nici o legatura cu varanii nostri de astazi: el definea, scurt pe doi, un membru al dinastiei mongole care a cucerit India. Apoi, termenul „mogul“ a capatat un al doilea sens: ala de magnat; de industrias care invirte mari afaceri si mii de destine, care isi cistiga o pozitie sociala importanta prin puterile si afacerile sale.
Semnificatia romaneasca a mogulului n-are nici o legatura cu cea englezeasca. Ea „imprumuta“, ca majoritatea termenilor ititi in discursul public al istoriei noastre recente, „coaja“. Si, evident, lasa deoparte „miezul“. Din caserola asta superficiala fac parte multi dintre cei care au patronat (iar unii inca o mai fac) afaceri de presa din Romania. Sigur, veti spune, si mogulii nostri au cucerit o Indie plina de bunatati si de potentiala prosperitate, care se vindea bine, acum 20 de ani, prin audiente colosale. Evident, si ai nostri magnati au investit in afaceri de care depind mii de oameni; oameni care, o perioada, au trait decent, intr-un business ce oferea continut de calitate.
De ce am ajuns ca, astazi, sa cintam, cu prosoape, punti, luminari, coliva si tot-tacimul-ce-se-cuvine-unei-ingropaciuni, vesnica pomenire a presei de calitate? De ce am ajuns, in 2013, sa aflam ca ziaristilor le intirzie salariile luni de zile, ca afacerile prospere preluate de acesti Mobuti zairezi camuflati in romanasi intreprinzatori sint moarte si mai asteapta doar sa li se traga valul si capacul de la sicriu deasupra?
Patronii de presa care au taiat jugulara ziarelor si revistelor altadata profitabile nu sint moguli. Sau ii putem numi astfel doar daca mai adaugam, in dictionar, si un sens peiorativ termenului mentionat. I-ati auzit deja, pe multi dintre ei, cu discursuri atit de creponate si de studiate, incit ati crezut, probabil, ca v-ati intilnit cu nu stiu ce afaceristi versati din Occident; cu oameni ce au preluat afaceri prospere pe care, daca nu le-au facut si mai profitabile, macar nu le-au pus pe la colturi pinze de paianjen. Ei bine, in situatia data, vorbim despre niste oameni care, macar din decenta, ar putea sa taca definitiv si sa se retraga-n cabanutele lor de la munte sau in piscinele de la Monte Carlo. N-o sa se intimple asta. Ei or sa-ti vorbeasca in continuare despre „business plan“ si „target“ si despre „pozitionare“ si cite si mai cite, cu gura plina si aerul doct al sfertodoctului ajuns cineva. Ei or sa-si stearga obrajii grosi de fiecare data, bagind sub pres toate manevrele penibile pe care le-au facut si care au omorit produse media de calitate.
E trist ca in Romania are mai multe valente de mogul Gigi Becali decit toti voiculestii, patricienii si adamestii la un loc.