Ambele apartin unor tineri artisti, violonista Elsa Grether si violoncelista Laura Buruiana, ambele au aparut la case de discuri independente si au in comun, nu pe ultimul loc, contributia ca partener a pianistului Ferenc Vizi, un alt tinar din Romania care a inceput o cariera promitatoare in Vest.
Poème mystique, discul de debut al talentatei violoniste alsaciene Elsa Grether, aparut la casa Fuga Libera (FUG 711), este, dupa cuvintele ei, „rezultatul unei pasiuni subite pentru Sonatele lui Ernest Bloch, ce mi-au prilejuit un adevarat soc intens si al caror umanism, sinceritate si generozitate m-au bulversat profund“. Celor doua Sonate pentru vioara si pian, plus Nigun, din cunoscutul opus Baal Shem (Trei imagini din viata hasidica), li se adauga in finalul discului versiunea pentru vioara si pian (1980) a piesei lui Arvo Pärt, Fratres.
Elsa Grether, premiul intii la 15 ani al Conservatorului regional parizian, cu stagii de perfectionare la Mozarteum-Salzburg, la Bloomington, Indiana University, si la New England Conservatory, la Boston, este la ora actuala o solista in plina afirmare pe scenele lumii, in viata de toate zilele profesoara de vioara la Conservatorul din Reims. Discul cu muzica lui Bloch ii demonstreaza perfect calitatile cu totul remarcabile, intensitatea si caldura tonului, virtuozitatea fara excese, echilibrul impresionant in redarea muzicii lui Bloch care, deformata uneori de un gen de neoromantism sau de o lipsa de expresivitate, o pot face de-a dreptul plicticoasa.
In introducerea sa din livretul discului, ca intotdeauna strict la obiect si o placere de citit, muzicologul Harry Halbreich insista pe calitatile muzicii de camera mai putin cunoscute a lui Ernest Bloch, pe care o considera comparabila calitativ cu aceea a unui Bartok, Martinu sau Enescu. Muzicologul subliniaza si faptul, mai putin relevat astazi, ca piesele gratie carora Bloch este cunoscut la ora actuala, din asa-numitul sau Ciclu evreiesc (intre care tripticul Baal Shem sau Schelomo, Rapsodia ebraica pentru violoncel si orchestra), constituie doar o cincime din catalogul celor aproximativ 70 de opusuri, ce includ cinci simfonii, cinci cvartete de coarde, doua cvintete cu pian si cele doua Sonate pentru vioara si pian.
Compozitor nascut in Elvetia, Ernest Bloch – a carui viata a facut obiectul unei impresionante monografii in patru volume, la Editura Slatkin – si-a trait tineretea in tara natala, apoi, intre 1916 si 1930, s-a mutat in Statele Unite, conducind conservatoarele de la Cleveland si San Francisco, a revenit in Europa in anii 1930-1938 si si-a incheiat apoi viata in America, unde a petrecut ultimii 20 de ani. Sonatele pentru vioara si pian apartin perioadei prime americane si sint printre capodoperele muzicii de camera a lui Bloch.
Interpretarea pe care o dau Grether si Vizi intra – o cred sincer – in categoria celor mai bune ale Sonatelor, iar cine vrea cu adevarat sa le cunoasca va trebui sa asculte versiunile istorice, de neocolit, ale lui Josef Szigeti cu Carlo Bussotti la pian (Josef Szigeti: A Centenary Tribute, CD-720 Music & Arts), Isaac Stern- Alexander Zakin (Sony SMK 64 533) si Aaron Rosand-Eileen Flissler (Arktor ART 2734), intre ele Stern-Zakin fiind de o perfectiune si expresivitate rar intilnite. Dintre interpretarile aparute in ultimul deceniu, notabil este CD-ul duoului Hagai Shaham-Arnon Erez (Hyperion, 2004), cu un program exclusiv Bloch.
Notabil este si cel de-al doilea disc ce il are ca pianist pe Ferenc Vizi, cu Sonatele pentru pian si vioara de Mendelssohn, in compania Laurei Buruiana, care nu mai are nevoie de prezentare in Romania. Discul a fost lansat aproape concomitent cu cel precedent, inregistrat la casa germana Coviello Classics (COV 51304), si se bucura deja de atentie in Occident, fiind semnalat si laudat, de exemplu, de canalul Kulturradio al Radioului Berlin. Bernhard Schrammek apreciaza ca este vorba de un Mendelssohn „convingator ca interpretare“, insistind pe aspectul liric si mai putin pe „accentele forte“ ale muzicii. Echilibrul cu Ferenc Vizi este si in aceasta inregistrare remarcabil (un punct sensibil cistigat in raport cu imprimarea anterioara, tot la Coviello, a Sonatelor de Brahms). Criticul berlinez ii reproseaza Laurei „mici deficiente in anumite pasaje de mare virtuozitate“, dar conchide ca este o inregistrare noua, „discreta si de noblete“.
Daca discul este, intr-adevar, convingator in multe privinte, „concurenta“ este, pe de alta parte, as spune, coplesitoare, muzica de violoncel a lui Mendelssohn fiind inregistrata de mai toti marii interpreti ai violoncelului, cit si, in ultimul deceniu, de cel putin doua cupluri de artisti pe discuri absolut remarcabile. Ma gindesc la cel exceptional al tinerilor Anthony Leroy si Sandra Moubarak, Choc de la Musique (Zig Zag), si la mai recenta imprimare realizata de Antonio Meneses si Gérard Wyss (Avie Records).
Spatiul nu-mi permite sa insist asupra meritelor speciale ale pianistului Ferenc Vizi, nascut la Reghin in 1974, intrat, dupa succesul sau la Concursul Enescu, in 1992, in clasa lui Gérard Frémy la Conservatorul Superior National de Muzica de la Paris, ca bursier al guvernului francez. Cine vrea sa-i cunoasca mai bine parcursul poate consulta cu folos „Biografia comentata“, un amplu interviu cu care l-a onorat site-ul de specialitate francez pianobleu.com. Iar in plus, fireste, sa asculte cele doua noi discuri alaturi de Elsa Grether si Laura Buruiana.
Galerie foto
