Putina istorie
Deschisa in 1958, initial ca sectie a Teatrului din Bacau, apoi, dupa vreo trei sezoane, de sine statatoare, institutia si-a ridicat cortina, in plin proces de stalinizare a Romaniei, cu un spectacol memorabil al lui David Esrig, Vicleniile lui Scapin, care a scapat de furcile caudine ale cenzurii. Stagiune dupa stagiune, teatrul si-a consolidat renumele, devenind o rampa de libera exprimare pentru regizori precum Lucian Giurchescu, Ion Cojar, Andrei Serban, Silviu Purcarete, Dinu Cernescu, Aurel Manea, Radu Penciulescu, Catalina Buzoianu, Sanda Manu, Iulian Visa, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunza, Nicolae Scarlat, Vlad Mugur si actori precum Ileana Stana Ionescu, Virgil Ogasanu, Carmen Galin, Constantin Cojocaru, Valentin Uritescu, Mitica Popescu, Paul Chiributa, Gelu Nitu, Horatiu Malaele, Coca Bloos, Ana Ciontea, Oana Pellea. Nu vreau sa-i nedreptatesc nici pe cei care au ramas, precum Corneliu Dan Borcia, Adria Pamfil Almajan, Lucretia Mandric, Cornel Nicoara, Traian Parlog si multi altii, care au facut cariera aici. Enumerarea vrea doar sa argumenteze faptul ca, dupa absolvire, cei mai talentati artisti din teatrul romanesc faceau o halta de citeva stagiuni la Piatra, lucrau prolific, apoi ajungeau pe marile scene ale tarii, in Bucuresti, mai ales, la vizibilitate maxima.
Reparatii… distructive
Acum, trupa de la Piatra Neamt numara 23 de actori, care de vreo patru ani joaca pe scene de imprumut, in conditii modeste, adesea improprii, pentru ca edificiul a intrat in vrie din cauza unui proiect de restaurare. Daca nu e stricat, nu te-apuca sa-l repari, dar la Piatra tot centrul istoric a „beneficiat“ de o finantare europeana, obtinuta de Primarie, in urma careia artistii si publicul au ramas fara teatru. Asa se intimpla cind nespecialistii se apuca de treaba si nu-i consulta pe experti.
Din punctul de vedere al constructorului, teatrul e… gata. Numai ca, deocamdata, lipsesc scaunele in sala de spectacole si in cabinele actorilor. La cabine, caloriferele au fost montate gresit si nu au mai permis instalarea mobilierului specific – mese de machiaj, oglinzi, dulapuri etc. In toate teatrele din lume, la cabine, din motive de securitate a muncii, pe jos este parchet ori mocheta, aici s-a pus gresie. Nu s-au montat panouri fono-absorbante in sala, asa cum prevedea proiectul, provocind grave distorsiuni acustice, mai exact un efect de ecou care afecteaza parametrii fonici. Instalatia de sunet si cea de lumini au fost modificate, dar nu in bine, asa ca acum sint incomplete. Din 70 de reflectoare cite erau inainte, acum sint doar 34. S-au pus, in schimb, lampi ambientale care nu au ce cauta intr-o sala de spectacole. Lipseste pupitrul de regie tehnica, de unde se asigura comunicarea cu toate compartimentele tehnice. Cortina nu a fost prevazuta in deviz, nici mecanismele de actionare a ei, asa ca a ramas tot cea veche, deteriorata. Usile dinspre sala de spectacole spre foaier fac zgomot, neavind balamale corespunzatoare. Stangile actionate electric nu sint prevazute in proiect, deci nu exista. Geamurile de la cabinele de sunet si lumina nu sint culisante, ca la orice incinta de spectacole. Lucrarile sint neglijente, tencuiala are denivelari. Subsolul teatrului nu a fost inclus in proiectul european, fiind finalmente renovat cu banii Consiliului Judetean! Cu alte cuvinte, o cladire de teatru a ajuns o simpla cladire! In care artistii nu pot functiona. Nenumarate adrese oficiale au circulat dinspre Teatrul Tineretului spre Primarie si Consiliul Judetean. Fara raspuns.
Fostii directori, artistii actuali au protestat. O petitie on-line a fost semnata de aproape intreaga comunitate teatrala nationala.
Si totusi, se misca!
In acest timp, artistii fac ceea ce stiu sa faca, repeta si joaca. In sala de festivitati a Colegiului National „Petru Rares“, doua productii recente, Dragonul de aur de Roland Schimmelpfennig, regia Cristian Ban, si Tape de Stephen Belber, regia Razvan Muraru. Capitolul proiecte e bogat: un Matei Visniec, Frumoasa calatorie a ursilor Panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt, regia Alexandru Tamas,? Central Park West de Woody Allen, regia Alexandru Mazgareanu, si Subpaminteanul de Hristo Boitchev, regia Tudor Tabacaru. Ele vor avea premiera pina la finele stagiunii. Alexandru Dabija va continua proiectul lui regizoral cu povestile lui Ion Creanga, montind Fata mosului si a babei,?Cristian Radu Popescu va monta Uritul de Marius von Mayenburg, iar Razvan Muraru, 12 oameni furiosi de Reginald Rose. Festivalul de Teatru „Pledez pentru tine(ri)“ va fi reluat, iar in septembrie trupa va ajunge tocmai la New York, la Zilele Culturii Romane.
Toata lumea spera ca ratiunea sa triumfe, iar teatrul sa fie redat artistilor ca spatiu de spectacole. Si prin toata lumea inteleg comunitatea teatrala si publicul!
Galerie foto
