Evenimentul, la care au participat peste 100 de ieseni, a fost deschis de George Onofrei, care l-a invitat pe scriitorul Mihuleac sa citeasca mai multe fragmente din cel mai recent roman al sau. „Ma simt putin stingherit pe scaunul asta, dar o sa incerc sa ma adaptez, pina la urma barul reprezinta un lacas principal de cultura“, a spus acesta. In primul fragment, autorul ni l-a prezentat pe Emil Faure, un tinar pictor rebel, pasionat de nuduri licentioase, care este sanctionat si trimis la un institut zootehnic pentru a inzestra cu sex-appeal manechine de oi, vaci si alte animale in vederea recoltarii de lichid seminal, introducindu-ne astfel in atmosfera suprarealista si grotesca a romanului.
„Daca are cineva vreo preferinta, eu ma conformez“, a spus Catalin Mihuleac, alegind de data asta scena din roman in care o doamna decoleaza pe un skateboard confectionat din saliva scuipata de un bloc, in timp ce „intreaga asistenta stradala ridica ochii carabaniti“. Ultimul fragment a fost cel despre muzeul comunismului, unde „un foarte important sector este dedicat bazaconiilor visate de conducator“. Dupa ce a terminat de citit, scriitorul a recunoscut ca a ales fix aceste fragmente cu un limbaj mai dur pe alocuri tocmai pentru a ingenunchea falsa pudoare.
Catalin Mihuleac – un scriitor-personaj
In continuare a luat cuvintul Oltita Cintec, care a spus despre Catalin Mihuleac ca el insusi este un personaj si ca, fiind gazetar in trecut, observa si descifreaza anumite imagini ca jurnalist, dupa care le transforma in povesti, romane sau piese de teatru. Tot ea a spus ca tastele scriitorului Mihuleac au sub ele ceva acid, coroziv, si ca reuseste astfel sa contureze un tablou cinic, dar adevarat al societatii comuniste, intr-o forma agreabila pentru cititor. Scriitorul iesean Florin Irimia a recunoscut in continuare ca nu i se intimpla des sa citeasca o carte de doua ori, lucru pe care l-a facut cu Aventurile unui gentleman bolsevic, „si nu pentru ca nu am inteles-o, ci pentru ca mi-a placut mult si am simtit nevoia sa reiau lectura, descoperind alte si alte lucruri“. A descris in continuare romanul ca fiind unul realist-magic, cu un element neverosimil cu care te obisnuiesti repede; de „la un moment dat ti se pare normal sa se intimple ce se intimpla“. A mai spus apoi ca nu stie nici un roman autohton care sa fi fost scris intr-o asemenea cheie, avind ca fundament societatea comunista.
A citit si el in continuare din prologul cartii despre personajul „tovarasul Ion Scutelnicu“, care „fuma enorm, ca un furnal nestins dintr-un combinat siderurgic“, si l-a descris ca un scelerat, sadic, pasionat de a chinui suflete, genul de figura pe care regimul dictatorial il creeaza si il cocoloseste pentru ca are nevoie de el.
O multime de forme narative cu numeroase chei interpretative
Inainte sa ia cuvintul Nicoleta Munteanu, George Onofrei le-a spus redactorilor revistei „Alecart“ prezenti in sala ca au o oportunitate care pe vremea lui nu era posibila, „cind nu aveam acces decit la o singura interpretare, de la care era bine sa nu ne abatem“. Profesoara le-a spus tinerilor ca i-a placut libertatea pe care romanul i-a lasat-o, aceea de a se juca cu diversele forme narative si de a-l citi in mai multe chei – ca, daca prima parte i-a parut o radiografie atenta a realitatii comuniste, ultima a dus-o cu gindul la Muzeul inocentei al lui Orhan Pamuk; a adaugat ca pe alocuri poate fi dificil sa discerni ce e joc si ironie si ce e adevar pur.
La sfirsit, scriitorul a povestit despre cum s-a lasat de gazetarie si s-a apucat de scris, invocind citeva momente in care articolele sale i-au deranjat pe superiori. Intrebat din sala de ce a ales sa scrie despre comunism, autorul a spus ca putea plasa actiunea oriunde, insa a ales anume semnificatia acestei perioade. A adaugat ca este dezamagit de oamenii care fara sa-si dea seama apreciaza anumiti dictatori, considerindu-i plini de charisma, dind exemplul lui Fidel Castro si al lui Che Guevara. Cit despre stilul pe alocuri dur al cartii, Catalin Mihuleac a precizat ca nu e la intimplare si ca „am fost dibaci, dupa o nota mai stridenta, apoi coboram constient“.