Ca un nepriceput in ale economiei ce ma aflu, ma intreb totusi: poate o institutie financiara ca Loteria Nationala sa intre in insolventa? Simplu spus, avem de-a face cu un organizator de jocuri de noroc care primeste pur si simplu bani – nu trebuie sa investeasca cine stie ce, nici sa faca speculatii financiare si nici sa se lupte cu firme concurente viclene, care ofera bilete mai ieftine la „6 din 49“ sau „5 din 40“. Pe un segment de piata consistent, Loteria Nationala are monopol. Incaseaza bani, foloseste o parte dintre ei pentru premii, iar restul ii intra la tescherea. Cum sa ajunga la insolventa? Ori administratorii loteriei au fost ingrozitor de incapabili – caz in care banuiesc ca printre conditiile inscrierii in concurs era una ce spunea „cautam administratori prosti, care sa fi falimentat macar o firma cu o cifra de afaceri de ordinul sutelor de mii de euro“ –, ori veniturile loteriei se duc pe multe contracte paguboase, dar obligatorii pe linie politico-administrativa, prin urmare directorii ei trebuiau sa fie niste slugi supuse si tacute.
Altfel e greu sa explici de ce ar ajunge Loteria Nationala in dificultate. E un joc rentabil pentru organizator, cu bilete mult mai scumpe decit in alte tari. Dau doar un exemplu: un bilet simplu la „6 din 49“ costa vreo patru lei cincizeci, adica un euro si ceva. La loteria croata, Hrvatska Lutrija, pentru jocurile echivalente, „7 din 39“ sau „6 din 45“, o varianta simpla costa aproximativ 25 de eurocenti. Calculul e simplu: un bilet obisnuit la loteria din Romania e de patru ori mai scump decit la cea din Croatia. (Asta in conditiile in care salariul mediu din Romania e cu vreo doua sute si ceva de euro mai mic decit cel din Croatia.)
Prin urmare, sint obligat sa ma mir ca managerii Loteriei Nationale nu sint in stare sa obtina profit de pe urma unora dintre cele mai costisitoare jocuri de gen din Europa. Dar nu-i tin de rau. Mai ales ca uneori ofera momente unice, memorabile, care, poate, compenseaza incompetenta sau servilismul.
Imi amintesc de extragerile loto televizate in alb-negru in anii comunismului. Un conclav de vreo cinci barbati gravi, cu mutre de inmormintare si costume tepene, sedeau in fata unei mese prapadite, iar in stinga lor un manipulant rotea cu o manivela o cusca zanganitoare cu bile de fier. Apoi manipulantul deschidea o fanta de sirma de la baza custii si scotea o bila, pe care o inmina unuia dintre barbatii cenusii si gravi. Barbatul desuruba bila, formata din doua jumatati, o privea serios, o dadea altui costum cenusiu ori negru, care privea si el bila, o arata spre camera si spunea, de exemplu: „Douazeci si noua“. Bila trecea la un al treilea barbat, iar altcineva repeta: „Douazeci si noua“. La o comanda, manipulantul relua rotirea custii, scotea alta bila, o inmina barbatului cenusiu, care o desuruba… si asa mai departe. Ritualul acela rece si monoton, in care niste barbati tot plimbau bile prin miini si rosteau cu solemnitate niste cifre, avea ceva fascinant prin stupizenia lui seaca.
Sa-mi fi spus cineva atunci, prin anii 1980: „Bai omule, sa stii ca o sa vina vremea cind la Televiziunea Romana, chiar la emisiunea asta cu nenici in costum, o sa vezi o gagica in pasaricea goala! In culori!“. Numai sa-mi fi spus! I-as fi ris in nas (desi dupa o clipa de visare nauca) si mi-as fi pariat toti banii vietii impotriva unei asemenea variante.
Ei bine, in 2013, la una dintre recentele extrageri loto, in spectacolul de divertisment de la TVR dinaintea jocului cu bile (moderne si colorate), a cintat live o tinara cu numele de scena Bijou Official. De fapt nu stiu daca a cintat live, dar a prezentat ceva live: fusta ei scurta si despicata a lasat sa se vada, chiar la imbucarea coapselor, fascinanta despicatura femeiasca numita eufemistic „pasarice“. A fost un moment, cred, inaugural in istoria loteriei – nu doar de la noi, ci din intreaga Europa. Cit de departe mi s-au parut acum barbatii aceia insipizi, cu bilele lor de metal! Si toate astea se datoreaza Loteriei Nationale si postului national de televiziune, care ne-au demonstrat astfel ca sint de partea poporului si ca n-am facut degeaba revolutie.