— Stai linistit, lumea intotdeauna interpreteaza gresit.
— Da, dar o sa se spuna despre noi ca nu sintem decit niste hoti de fier vechi.
— Daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platim, eu zic ca merita.
— Ai dreptate, nimic maret pe lumea asta nu s-a facut fara sacrificiu. Progresul a fost intotdeauna indisolubil legat de revolutie. Uita-te cum am ajuns, asteptam sa moara sau sa se pensioneze vreun actor batrin ca sa se elibereze un post prin teatre. Talentele tinere zac plafonate prin crisme si isi pierd stima de sine. OK, inteleg, ai fost bun, te-am aplaudat, ai mincat o piine moale, dar gata, e vremea altora.
— Cum s-ar zice, trebuie sa stii si sa mori frumos.
— Pai, nu? De cind ma plimb prin parcul asta vad aceleasi fete. S-au proptit aici, de parca au contract pina la sfirsitul lumii. Uita-te la Delavrancea. Stai, sa-l sterg de gainat. Ce pana mea mai cauta aici?
— Apus de soare, taticule.
— Da, bre, inteleg, dramaturgie, alea-alea, dar toate pina la un punct. Ai zis si tu ceva de Stefan cel Mare si de acuma gata, stai infipt in soclu un catralion de ani?
— Hm, sincer, l-as vedea mai degraba pe Brumaru. Da bomfaierul incoa. Trage din partea asta. Mai tare! Grija la picioare, gata. Hai sa-l invelim.
— Eu zic sa-l scoatem si pe Porumbescu. Nu-l mai asculta nimeni.
— Stiu si eu, imi place balada aia pentru vioara si orchestra.
— Pe mine ma adoarme. Prea scirtiitoare. Sa facem loc pentru cineva mai fres, mai actual. Marius Teicu.
— Nu Teicu. Mai degraba Moculescu.
— Esti nebun, se sperie copiii din parc! Ha ha ha! Da, Moculescu cu ochelari cu tot. Hai, ajuta-ma! Porumbescule, sa-ti faca bust albanezii daca tot au imn compus de tine. Pff, e greu asta, nu se lasa cu una cu doua. Ala cine mai e?
— Cum, nu-l stii pe Nicolae Gane, din Falticeni?
— Da’ tu-l cunosti pe Gigel Beiu din Dorohoi?
— Nu.
— Pai, de ce te dai asa mare erudit? Stiu ca e un liceu de-i poarta numele.
— Stai asa, ca deschid netul. Gane… familie boiereasca… scriitor, om politic…
— Sa nu aud de politicieni! Gata, nu-mi mai zi nimic, ca m-am convins deja. Da-l jos si sa puna primarul pe cine vrea. Sau sa lase soclul gol, ca sa stimuleze tineretul cultural sa fie competitiv. Sa traga tare, sa devina cineva ca sa ajunga pe soclul asta.
— Uau, sa se faca un sondaj, un referendum: pe cine vreti pe soclu?
— Treaba lor. Cum ramine cu Eminescu?
— De Eminescu nu ne atingem.
— De ce, bre, e Dumnezeu?
— Nu mai avem loc in portbagaj.