Ce si-ar mai putea dori, deci, domnul Benone, zis None? Ei bine, o amanta, ati ghicit. O va gasi intimplator si de fapt fara s-o caute, in persoana Li Zetei, o cintareata de muzica usoara, ca multe altele de la noi, trecuta de prima tinerete, dar inca atragatoare (are sini plini si picioare lungi si lucioase, plus ca e bronzata), pe care ajunge s-o cunoasca cu prilejul unei filmari. Dar None Bulgaru nu e ceea ce s-ar putea numi un barbat sarmant, cel putin nu pentru o femeie ca Li Zeta, obisnuita cu anumite standarde. E burtos, nu se imbraca cu gust si nici cu banii nu sta foarte bine (pe care oricum ii administreaza sotia). Unde mai pui ca are penisul mic si dificultati de erectie. Si totusi, cind vine vorba de indragostire, ea o va face, el nu… Cum e posibil acest lucru?
Un prim-ministru, o blogherita si… None
In timp ce un barbat din Bucuresti care uraste manelele si pe manelisti incepe o legatura ilicita cu o cintareata de muzica usoara, Victor Ponta, prim-ministrul Romaniei, isi savureaza victoria declansarii unui nou referendum pentru demiterea presedintelui Basescu si, implicit, a debarcarii temporare a „piratului“ de pe vaporul Cotroceni. Si ce daca si-a copiat lucrarea de doctorat? Cine n-a copiat macar o data in viata, ca sa nu mai vorbim de faptul ca, uneori, sa nu copii e mai rau decit sa copii. Asa ii spune Mamica la doua albastrele, o pensionara, intuieste el, cu care schimba mesaje pe Facebook, si care il sustine neconditionat ca multi altii. Tot pe Facebook isi petrece mult timp si Carina, fetita de sase ani care, desi e doar la gradinita, tinjeste deja dupa Cristi Noureanu, un baietel de bani gata cu care tine mortis sa devina colega din clasa I, ceea ce pina la urma nu se va intimpla, in pofida insistentelor ei. Oare gindindu-se la el se va masturba mai tirziu in baie cu capul de la dus? Nu putem decit presupune, dar de masturbat se masturbeaza, spre oroarea lui None care o surprinde chiar in clipa in care micuta incepea sa-si dea seama ce inseamna un orgasm. Nu-i nimic, se consoleaza barbatul, in zilele noastre totul se intimpla mai repede. Prea repede.
O poveste nebuna intr-o tara nebuna
Drept pentru care zilele trec pe nesimtite. None afla cu stupoare ca taica-sau a murit acum sase ani, cam atunci cind aparea copilul Carina in viata lui. Lui Flori, sotiei, i s-a propus un job in Elvetia si femeia este tentata sa accepte. Prim-ministrul continua sa primeasca incurajari din partea Mamicii, care are trei mii de prieteni pe Facebook. TVR Cultural urmeaza sa se desfiinteze si in Libia ambasadorul american si-a pierdut viata. Antonescu si Ponta vor sa puna Justitiei un ochi de sticla, titreaza ziarele. Incepe gluma cu privatizarea Oltchimului. Si toamna in Bucuresti. Intre None si Li Zeta s-a stabilit de acum o legatura toxica, „o emotie (…) o energie (…) ca un parfum otravit“. Se suna, se intilnesc, fac sau nu dragoste si se gindesc obsedant unul la celalalt. Dar de iubit, se iubesc? Inainte de a pleca intr-un turneu in Italia, Li Zeta il provoaca cu o asemenea intrebare. „Nu“, vine raspunsul detestabilului. Si e sincer. Sau asa are impresia atunci. „Atunci ce cauti aici?“, apare, justificata, nedumerirea amantei. Asta in timp ce, acasa, toate femeile il suspecteaza de fapte mirsave.
De pe tableta personala, prim-ministrul Romaniei citeste postarile de pe Facebook, inclusiv pe cea a Li Zetei: „Un barbat de onoare nu face sex cu o femeie indragostita de el fara ca si el sa fie indragostit de ea“. Aluzia e la None, care nu poate decit sa constate ca e atras de ea intr-un mod irezistibil, insa acum ca e plecata si s-au certat, nici nu se gindeste ca i-ar putea da un telefon. Altfel spus, nu are pentru ce sa-i dea socoteala. O decizie pe care-o va regreta amarnic.
Un dezastru nu trebuie sa vina cu surle si trimbite
Nu vom dezvalui aici deznodamintul romanului si al legaturii dintre cei doi. Nu vom dezvalui nici identitatea Mamicii de pe Facebook. Sa spunem ca oamenii sint tot timpul capabili de surprize. Pina si aceia care par incapabili. Sa mai spunem ca titlul acestei cronici, un citat din carte, nu este tocmai intimplator. Daca cea mai mare reusita a Diavolului este sa te convinga ca nu exista, atunci nici un dezastru nu trebuie sa vina cu surle si trimbite. El se acumuleaza incet, pe nevazute, si intr-o zi tu insuti ai devenit dracu’. Cu o mina sigura, Doina Rusti ne plimba pe strazile unui Bucuresti care la prima vedere pare normal. Ne plimba insa si pe stradutele complicate ale sufletului, unde e mai usor sa te ratacesti decit ti-ai inchipui. Impartiala atit in fata politicii dimbovitene, cit si a politicilor inimii, vocea naratoarei ne descrie lumea in care traim si in care, cumva, mai reusim sa iubim. Si stiind cum este ea, lumea aceasta, finalul ar trebui sa nu ne ia prin surprindere. Dar totusi o face. Si inca cum.
Doina Rusti, Mamica la doua albastrele, colectia „Ego. Proza“, Editura Polirom, 2013