Profesorul Vasile, schimbind tonul, incepu sa li se confeseze, destainuindu-le ca, la Paris, in cimitirul Montparnasse, avusese revelatia gloriei (sem-pi-ter-ne!) a lui Charles Baudelaire.
— Inchipuiti-va ca mai primeste, si azi, mesaje, "ex-voto"-uri, din partea unor cititori si cititoare; a unor cititoare, mai cu seama, – scrise, adesea, cu creion dermatograf (ah, doamnele!), pe capetele de hirtie, fixate, pe lespede, cu cite-o mica piatra, ca sa nu le ia "le vent mauvais"... Isi doarme somnul impreuna cu maica-sa si generalul, titlurile caruia, pompoase, sint daltuite-n roca sura si inverzita, pe alocuri, de licheni...
— Si de lichele, completa,-ntr-o doara, Carmen.
— Ca sa nu le ia… le mauvais gout. Isi doarme somnul impreuna cu maica-sa si generalul, titlurile caruia, pompoase: ambasador…
— … la Constantinopol, stim si noi…
— … sint daltuite-n roca dura, precum o carte lapidara de vizita…
— … nelapidara!
— … ne-, daca vrei, si totusi lapidara.
— ?!
— De la lapis „piatra”, scumpa Carmen. De la lapis „piatra”, dulce Nora.
— De la lapislazuli, dom profesor.
— Ei bine, fetelor, Baudelaire isi doarme somnul impreuna cu maica-sa si generalul; dar numai el primeste, zilnic, mesaje tandre si „bilete dulci”…
— „De vers, de billets doux… „
— „… de proces, de romances…”
— „Avec de lourds cheveux roules dans de quittances…”
— C’est le moment de vous quitter, susura Carmen.
— Nu fi ridicola, mirii Nora.
— Ramii cu noi, se ratoi Vasile.
— Va interzicem, dom profesor, s-o faceti pe profesorul cu noi!
— Sint dascal, zise Elisav.
— De franca, zise Nora.
— De frenci, intari Carmen.
— „Cloaca de frenci”, cum zice Luca Pitu, zise Vasile Elisav.
— De french-cancan, adaose Aron, si-si ridica picioarele-n tavan.
— De french-cancanuri, zise Carpen, imitind-o.
— „Ceux-la don’t les desirs ont la forme des nues…”, ingina Carmen.
— „Ceux-la dont les desirs ont la forme des nus…”, corecta Nora.
— „Aceia cu dorinte de forma unor nuduri…”, talmaci prompt Vasile, intorcind-o repede in gluma:
— Ai intrat in apa nud si-ai iesit de-acolo, cum?
Fetele chicotira ca la baie, cind le stropesti cu apa rece:
— Uuud!
— Ai iesit din apa ud, dupa ce intrasesi, cum?
— Nuuud!
— Ei, cam asta e, zise Vasile si, scotindu-si haina (era cald), o aseza, cu mare grija, pe spatar. Se vedea ca n-are decit una.
(Continuarea in numarul urmator)