Vocea exilului, ieri si astazi
Grupajul este deschis de doua texte ce vorbesc despre doi mari autori romani, din epoci diferite. „Istrati, le révolté du siècle“ evoca figura marelui scriitor numit „Gorki al Balcanilor“ de catre Romain Rolland. „In deschiderea Salonului ar trebui salutata memoria acestui scriitor eruptiv (…) Trebuie amintit, de asemenea, faptul ca acest revoltat de pe Dunare a ales sa isi exprime in franceza atasamentul fata de dorinta de dreptate si dezgustul fata de impostori. Putem afirma ca Panait Istrati a fost primul si poate cel mai flamboaiant scriitor antitotalitar.“
Salt peste timp: articolul „Carnaval roumain“ il prezinta pe Norman Manea, scriitor nascut in Romania si exilat la New York. Aici este analizat volumul lui tradus in limba franceza, A cincea imposibilitate: Eseuri despre exil si limba.
„Profund uman, indepartat, prin ironia sa, de orice teza scortoasa, Manea a stiut sa transforme blocajul, afazia, Babelul – in concluzie, imposibilitatea – in forta creatoare; a stiut sa transforme desertul intr-o carare care, din cauza opozitiei unora, nu poate duce la Tara promisa, dar care este astazi singurul parcurs ce poate fi inchipuit in absurditatea lumii“, noteaza „Le Monde“.
„In piata libera si carnavalesca a lumii de astazi“, spune Manea reporterului „Le Monde“, „numai ce e scandalos pare a fi auzit. Numai ca nimic nu este suficient de scandalos pentru a deveni memorabil“. „Aceasta“, explica autorul articolului, „este cea de a cincea imposibilitate pe care o infrunta scriitorul facind – cu ironie, autoironie, dar si inversunare – din constientizarea acestei farse o forma unica de rezistenta umana“.
Obsesia decalajului si noua generatie
„Intr-un singur secol, literatura romana a cunoscut tot: dezvoltare si represiune, sperante si deziluzii, renastere“, se arata in articolul „L’obsession du décalage“, care isi propune sa schiteze o istorie a literaturii de la noi, mai ales in contextul dictaturii si al tranzitiei postcomuniste.
„Le Monde“ apreciaza ca aceasta literatura a reusit, dupa caderea comunismului, sa isi gaseasca suflul abia in 2005, cu romanul Florinei Ilis, Cruciada copiilor. „Uneori natiunile au nevoie de scriitori care sa intinda o oglinda epocii lor, iar Cruciada copiilor este o astfel de oglinda“, explica Florina Ilis.
„Acest roman“, sustine publicatia franceza, „a anuntat o perioada fasta pentru literatura romana, care n-a mai cunoscut o asemenea efervescenta din perioada interbelica. (…) Romania a cunoscut o istorie agitata ce i-a lasat, printre altele, obsesia decalajului in raport cu Occidentul“.
Dupa „un deceniu al iluziilor“, dupa caderea lui Ceausescu, in anii 2000, „o alta generatie a sosit, decomplexata, eliberata de obsesiile comunismului si ale dictaturii. Acest val de scriitori, dublat de un nou val de cineasti, a abandonat introspectia pentru a se intoarce spre realitatea cotidiana. Sloganul noii generatii de tineri rebeli este: o carte trebuie sa spuna o poveste si, mai ales, sa se deschida spre lume“.
Aceasta noua generatie este subiectul articolului „Libres comme jamais: la nouvelle génération d’écrivains“, care prezinta o intilnire cu citiva dintre autorii tineri „deschisi spre lume si increzatori in talentul lor“.
„Vedetele“ articolului sint iesenii Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici, si Adina Rosetti. „Cind ii intrebi, acesti autori au, de altfel, sentimentul ca apartin unui moment aparte in istoria literaturii romane“, scrie „Le Monde“. Pentru Lucian Dan Teodorovici, aceasta perioada „este la fel de importanta precum cea interbelica“, referindu-se si la noul val de cineasti romani premiati la marile festivaluri europene. „Spun mereu ca daca societatea romaneasca este capabila sa produca un astfel de cinema, poate ca si literatura ei are un nivel foarte bun“, spune Lucian Dan Teodorovici.
Autorul iesean „beneficiaza“ in paginile suplimentului „Le Monde“ de o prezentare pe larg in articolul „Amnezicul si marioneta“, in care este analizat volumul Matei Brunul, tradus si in Franta. Tot Teodorovici si romanul sau sint prezentati publicului francez de „Le Point“ in „La nouvelle garde des lettres roumaines“, articol in care Matei Brunul este descris drept „Amélie Poulain in Tara Sovietelor, Candide in Republica Populara Romana“. Intilnirea lui Teodorovici cu publicul francez este anuntata ca o mare ocazie de „a cunoaste unul dintre virfurile de lance ale unei noi generatii de scriitori made in Romania, pe care o promoveaza gratie colectiei pe care o conduce la Editura Polirom («Gallimard»-ul romanesc), editorul istoric al lui Ionescu, Cioran si Norman Manea“.
Memoria trecutului
Fiecare dintre autorii invitati la Salon du Livre beneficiaza de prezentari in „Le Monde“. „L’adultère sous l’œil de Ceausescu“, „La Roumanie communiste, mieux vaut en rire“ sau „Le roman d’un vaurien“ dezvaluie cititorului autori precum Gabriela Adamesteanu, Radu Aldulescu sau Razvan Radulescu, si romanele lor, traduse in limba franceza.
Un alt amplu articol din „Le Monde des Livres“, „Le noir et le rouge“, prezinta trei carti – Imaginea evreului in cultura romana, de Andrei Oisteanu, Capcanele istoriei, de Lucian Boia, si Supunerea, de Eugen Uricaru –, „carti care arata cum, la mai bine de douazeci de ani dupa caderea lui Ceausescu, romanii inca incearca sa isi descurce trecutul apropiat, marcat de dublul blestem al fascismului si comunismului“.
Alte portrete ale celor 27 de invitati romani ai Salonului si prezentari ale operelor lor apar si in alte publicatii din Hexagon, pe linga dosarele consistente intocmite de „Le Magazin Littéraire“ si „Lire“. „Pentru scriitorii romani lucrurile nu sint usoare si, daca s-au reconciliat deja cu libertatea, ei inca nu au mijloacele sa se serveasca de ea“, scrie „L’Express“. „In ciuda obstacolelor, ei nu lasa garda jos, incearca sa isi reconstituie memoria calcata in picioare si sa gaseasca in epoca in care traiesc motive sa uite cosmarurile de ieri.“