Asa e. Fara Dupa dealuri, Premiile Gopo s-au impartit aproape numai intre Toata lumea din familia noastra si Undeva la Palilula, iar a saptea editie a galei a aratat modest, de la locurile goale din sala (daduse frigul in acea zi) si lipsa de nerv a gazdei Mihai Bobonete si a prezentatorilor pina la numarul mic de filme nominalizabile si premiabile. Editia a saptea a aratat, de fapt, ca primele editii, numai ca azi, dupa atitea acolade internationale, „industria filmului“ pare si mai dezbinata fata de cum era inainte de Noul Val. Mai e unitatea breslei, pe care o deplinge Ada Solomon, posibila?
Aceasta e o intrebare retorica
Personal, spun ca nu – unde mai exista unitate in Romania de azi? Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat sa participe cu Aurora la Gopo, pretextind lipsa de credibilitate a galei intr-o cinematografie atit de indiferenta statului; dar, nefiind el producatorul filmului (ci sotia), nu l-a putut retrage, iar Aurora a luat premiile pentru Cel mai bun film, regie si scenariu. In acest an, Cristian Mungiu, care e si producatorul lui Dupa dealuri, a refuzat sa inscrie filmul la preselectie, insa nu a explicat public motivele care l-au determinat sa saboteze ceea ce se doreste de catre Tudor Giurgiu si Romanian Film Promotion a fi sarbatoarea nationala a filmului romanesc – Oscarurile autohtone. Faptul ca nu s-a explicat public s-a intors impotriva lui si, fie ca l-a aprobat, fie ca nu, „breasla“ i-a preluat macar involuntar spleen-ul, asa ca Mungiu a bintuit fantomatic gala. Decizia lui Mungiu nu a fost un capriciu de vedeta careia tara natala a inceput sa-i puta. Dupa Palme d’Or, el a incercat sa miste lucrurile acasa, dar eforturile sale nu au dus nicaieri.
Breasla noastra
Cinematografia romaneasca evolueaza dupa niste structuri extrem de greoaie, iar interesul personal primeaza – ca peste tot in Romania. Acum, omul s-a saturat si vrea sa isi vada de-ale lui in loc sa joace teatru. E normal sa reactionezi asemeni lui Cristian Tudor Popescu si sa-l urechezi numindu-l „boier international“ si acuzindu-l de dispret fata de ceilalti cineasti? (Ca veni vorba, CTP a sters pe jos cu 432 cind l-a vazut prima oara; acum se supara ca Mungiu nu-i da filmele sa le prezinte la Pro Cinema.) Sau sa spui ca acel premiant (numele chiar nu conteaza), care a sugerat cu elan muncitoresco-mitocanesc la Premiile UCIN: „Mungiu a luat o Palma la Cannes, ar trebui sa mai ia una ca sa nu uite de unde a plecat!“? Aceasta e breasla noastra, doamnelor si domnilor! O lume mica, de oameni care odinioara se birfeau intre ei odata ce se intorceau cu spatele si care acum – ca peste tot in Romania – nu se mai menajeaza, o lume unde fiecare isi stie interesul si nu mai ascunde asta. Premiile Gopo erau un fel de bal anual al tirgului, unde lumea se ducea sa fie vazuta si sa afle ultimele birfe. Acum, cu toate eforturile lui Tudor Giurgiu de a face din gala un loc de intilnire intre generatii si interese, Premiile Gopo au ajuns un eveniment la care oamenii de film sint mai putin importanti ca vedetele de televiziune si a carui credibilitate scade odata cu numarul votantilor.
Cit de reprezentative mai sint Premiile Gopo?
Daca trebuia Giurgiu sa-si retraga de la nominalizari filmul regizat (Despre oameni si melci) si pe cele produse (Despre oameni si melci, Undeva la Palilula), e discutabil pentru ca ar insemna sa il pui sa aleaga definitiv intre a face filme si a organiza gala. Nu aici e problema. Problema e cit de reprezentative mai vrem sa fie aceste premii? Ele nu vor fi importante decit atunci cind cinematografia romaneasca va produce mai multe filme bune decit produce acum.
Si probabil ca lucrurile sint ca intr-o familie nevrotica. Dupa ce membrii ei si-au mincat ficatii ani la rind in tacere, vine o vreme cind isi toarna masa in cap si scot totul din ei, dupa care, probabil, pot incepe o relatie normala. Pina atunci, o data pe an isi dau mina si pretind ca se iubesc. N-ar trebui sa ne ingrijoram ca Gala Gopo 2013 n-a iesit. Ea e oglinda industriei de film de la noi si, daca mastile au cazut, poate fi un semn bun.
Palmares Gopo
» Cel mai bun film: Toata lumea din familia noastra
» Regizor: Radu Jude (Toata lumea din familia noastra)
» Actor in rol principal: Serban Pavlu (Toata lumea din familia noastra)
» Actrita in rol secundar: Mihaela Sirbu (Toata lumea din familia noastra)
» Actor in rol secundar: Gabriel Spahiu (Toata lumea din familia noastra)
» Scenariu: Radu Jude si Corina Sabau (Toata lumea din familia noastra)
» Imagine: Adrian Silisteanu (Undeva la Palilula)
» Montaj: Catalin Cristutiu (Undeva la Palilula)
» Machiaj & coafura: Dana Roseanu, Minela Popa, Ionel Popa, Doina Popa (Undeva la Palilula)
» Costume: Lia Mantoc (Undeva la Palilula)
» Decoruri: Helmut Stürmer, Dragos Buhagiar (Undeva la Palilula)
» Muzica originala: Vasile Sirli (Undeva la Palilula)
» Sunet: Tudor Petre, Cristinel Sirli, Cristian Tarnovetchi, Florin Tabacaru (Undeva la Palilula)
» Premiul pentru intreaga activitate: Constantin Codrescu
» Premiul pentru intreaga cariera: Mitica Popescu
» Premiul „Tinara speranta“: Nicolae Constantin Tanase pentru regia filmului Blu
» Scurtmetraj: Chefu’ (Adrian Sitaru)
» Documentar: Turn Off the Lights de Ivana Mladenovic
» Film de debut: Visul lui Adalbert de Gabriel Achim
» Premiul publicului pentru filmul romanesc cu cel mai mare succes la public in 2012: Minte-ma frumos de Iura Luncasu (cele mai mari incasari – 956.036 lei) si Despre oameni si melci de Tudor Giurgiu (cei mai multi spectatori – 63.778).
» Premiul Romanian Society of Cinematographers: Adrian Silistean
» Premiul Pro Cinema 2013: Adrian Titieni
» Cel mai bun film european: Holy Motors/Motoare sfinte (Franta-Germania, distribuit de Independenta Film)