Numai ca, din declaratiile fetei, gestul ei a fost doar o reactie la atitudinea refractara a elevilor maghiari si mai ales a conducerii liceului ei in iarna anului trecut, de 1 Decembrie, Ziua nationala a Romaniei, cind colegi de-ai ei au venit cu tricouri imprimate cu imaginea Ungariei Mari si au purtat banderole de doliu. Mai grava, mult mai grava, a fost atitudinea profesorilor din liceu. Fetei i s-a dat de inteles sa nu mai poarte bentita provocatoare (un tricolor in Romania!). Cind ea a persistat (cum ar fi facut orice adolescent teribilist, nu doar unul patriot), bucatica de tricolor i-a fost confiscata, iar fata a fost amenintata ca va fi pedepsita.
M-am temut intotdeauna de nationalism, fie el romanesc, maghiar sau de orice fel. Am ridiculizat mereu excesele nationaliste romanesti de tipul „Romania Mare“ si, dupa modelul lui Slavici, am sustinut permanent in scris drepturile minoritatilor – mai ales ale celei maghiare din Ardeal, care a cladit acolo o cultura alaturi si impreuna cu romanii. Insa drepturile minoritatilor nu inseamna incalcarea drepturilor majoritatii (de fapt ale nimanui). Si nimic nu justifica dubla masura. Teribilismele unor liceeni ori sint acceptate, ori sint respinse cu aceeasi consecventa. Un liceu maghiar, cu o conducere majoritar maghiara, are cu atit mai multe responsabilitati. Vedeti, nu-i pot invinovati pe elevi – nici pe cei maghiari, nici pe cei romani. Ei sint sinceri si fac ceea ce simt dupa ce au fost invatati cum sa simta. O parte dintre lucrurile astea le invata acasa. O alta parte le invata sau ar trebui sa le invete la scoala. La un liceu maghiaro-roman ar fi de presupus sa invete sa traiasca impreuna, maghiaro-romaneste. Daca educatorii nu fac asta, mai bine sa lase pe altii in loc.
Nu vreau sa dau sentinte. Cred totusi ca acei profesori de la Liceul „Korösi Csoma Sándor“ (unii dintre ei membri UDMR) care au inteles sa judece discriminatoriu doua porniri patriotice ale unor adolescenti, favorizind propria lor etnie, sint aici principalii vinovati. Si nu puteau alege un moment mai prost. La ora actuala si Romania, si Ungaria trec printr-o criza economica dura, pe care guvernele celor doua tari nu stiu s-o abordeze si nici n-o vor rezolva in viitorul apropiat. Un conflict interetnic, care sa abata atentia de la problemele economice grave si sa permita un control mai accentuat al puterii politice asupra cetatenilor (i se va spune „actiune responsabila“ sau ceva de genul asta), e o mana cereasca si pentru Guvernul de la Bucuresti, si pentru cel de la Budapesta. Televiziunile de propaganda din Romania au preluat deja subiectul. Daca guvernantii nostri ar vrea, acum ar putea concedia… scuze, disponibiliza cit le pofteste inima – dar repede, pina nu se raceste subiectul.
In ultimele luni am urmarit declaratii oficiale si comentarii ale unor romani si maghiari de pe diverse site-uri si am avut impresia ca tonul conversatiei se mai normalizase. Macar se dialoga. Acum s-a facut un pas mare inapoi. Se rememoreaza iarasi crime nationaliste, se ascut cutite, se scrisneste in doua limbi. Vocile echilibrate se pierd iar in zarva nationalista.
Si cel mai mult are de pierdut tocmai minoritatea maghiara. De cistigat, mai nimic. Sa fim seriosi: Ungaria Mare e de domeniul trecutului. Ardealul nu va deveni nicidecum teritoriu maghiar si nici macar autonom. Lucrurile trebuie tratate pornind de la realitatea actuala, care este asa cum este. Nu-ti trebuie mult cap ca sa iti dai seama de asta. De-acum inainte nici un politician roman nu va mai risca vreo discutie libera despre autonomia maghiarilor sau secuilor (fie ea culturala ori altfel), iar atentia autoritatilor se va orienta asupra drepturilor romanilor. De aceea nu pricep gestul profesorilor de la liceul amintit, care au transformat o bentita tricolora romaneasca intr-un bumerang maghiar prost, foarte prost folosit. Si, dupa cum se va vedea, cu o raza foarte mare de actiune.