E genul de escapism permis numai simbata, duminica si de sarbatorile legale – in restul zilelor esti, desigur, un luptator neobosit. Simbata si duminica asta, apararea mea e facuta din domnii Ilf si Petrov, mai exact din minunata caramida 1001 de zile sau Noua Seherezada (in traducerea Adrianei Liciu).
De pilda, cind aflu ca Radu Mazare a dat o hotarire de consiliu local prin care obliga cluburile din Mamaia sa aiba cite un car alegoric „cu un numar minim de sase animatori sau animatoare, ca sa nu mai vad doua speriate-doua lesinate pe-acolo“, atunci eu deschid Noua Seherezada si citesc: „Pe cer, deasupra acoperisurilor orasului, zboara baloane. Zboara unul dupa altul. Se fac tot mai mari si mai mari. Trecatorii le urmaresc mirati zborul. Baloanele isi iau zborul de dupa copacii de pe bulevard. Pe bulevard, tinarul ITR Skameikin jumuleste un ciorchine mare de baloane. Baloanele zboara. El isi ghiceste. Murmura ba cu nadejde, ba cu deznadejde: «Ma iubeste! Nu ma iubeste. Ma iubeste. Nu ma iubeste. Ma iu-beste. Nu ma iu-beste. Ura, ma iubeste!». Paraseste bulevardul in goana mare“ (din Sub cupola circului). Sau, dupa ce-mi amintesc iar de listele suplimentare de scriitori trimisi la Salonul de Carte de la Paris, citesc despre Samooblojenski, care a intrat odata in Casa Herzen ca sa ceara un chibrit si s-a trezit ales „vicepresedinte al comisiei pentru stabilirea modelului unic de carnet de membru pentru scriitori. Samooblojenski nu cunostea inca regula care spunea sa nu intri intr-o incapere in care s-au strins mai mult de patru scriitori. Ca te si aleg in ceva. Si cum noul vicepresedinte s-a apucat sa umble dintr-o camera in alta ca sa-si aprinda totusi tigara de la careva, spre sfirsitul zilei facea deja parte din cincisprezece comisii“ (din Batatorita cale a birocratiei).
Cum 1001 de zile are peste 800 de pagini, inseamna ca am apararea asigurata cel putin doi ani de-acum incolo.