— Multumesc. Va deranjez in legatura cu o posibila colaborare.
— Asa.
— Ma numesc Dan Barbilian si am inceput sa scriu poezii.
— Mda. Stiti cum e, domnu’ Barbilian, tot romanul s-a nascut poet, cum s-ar zice. Una-doua: casa – masa, hoti – chiloti, sula – caciula. Gata, am gasit trei rime, sint poet. Nu e chiar asa, sint multe aspecte care tin de originalitate, calitate, eul poetic… Cu ce va ocupati?
— Sint matematician.
— Ai de capul meu, m-a omorit fiu-miu cu matematica. E in clasa a patra si imi arata niste exercitii de ma doare mintea. Daca-mi promiteti ca nu mai scrieti in veci probleme de aritmetica, va public poeziile.
— He he, s-a facut! Dar va anunt ca scrierile mele isi au fundamentul tot in matematica.
— Pffff! Scuze, m-am inecat cu cafea. Cum adica, faceti matematici in versuri?
— Am pornit de la ideea ca acolo unde geometria devine rigida, poezia ii ofera orizont spre cunoastere si imaginatie.
— E ceva de genul: „adunam cu patru patru, spuneti care-i rezultatul?“. Sau: „asta-i raza, asta-i pi, gata cercul, mai copii?“. Cred ca ar avea succes la rubrica pamflet.
— Nu m-am gindit sa ajung pamfletar. Ma consider mai profund de atit.
— Sigur ca da. Nici eu nu m-am gindit sa ajung redactor, am vrut sa fiu tenor. Dar asta este. Parerea mea este ca ati avea mare succes la rubrica pamflet, ca oricum e cam goala. Toti au devenit filozofi. Dar in dumneavoastra simt ceva, domnule Dan. Cum ar fi sa va apara numele pe centrul paginii, semnind in dreptul unui melanj de cifre si figuri geometrice care rimeaza hilar? Eu zic ca ar fi bine.
— Si ce as putea sa scriu hilar?
— Pai, de asta sint eu aici, sa va indrum. Ia ginditi-va la ceva care sa sune cam asa:
„Pe o margine de deal
Sta Pitagora pe cal
Si ar vrea sa i-o masoare
Dar se teme sa coboare“.
— Mi se pare grotesc.
— Nu e grotesc, e matematica versificata in pamflet. Sincer, va prevad un viitor stralucit. Ati putea sa abordati si teme mai fine, de iubire, de catelandru dandy, cum ar fi:
„Domnisoara inocenta
Cu privire-nteligenta
Simt o patima urgenta
De-a-ti trage o cotangenta“.
— Sincer, ma oripilati.
— Va oripilez pe naiba. Ce altceva credeti ca ati putea scrie?
— Am o poezie care se cheama Riga Crypto si lapona Enigel.
— Foarte bine, numai ca are un titlu ca dracu’. O sa i-l schimbam in Mita Biciclista si triunghiul isoscel. Iar triunghiul sa fie pubisul.
— Nu schimb nimic. Tudor a citit-o si i-a placut.
— Care Tudor?
— Vianu.
— Pai, de ce nu spuneti asa? Pilosii intra pe pagina trei.