Tot Watzlawick a scris si citeva volume pe care francezii le-au considerat suficient de neserioase incit sa le publice in colectia „Humour“ a Editurii Seuil. Printre ele: America, instructiuni de folosire, Ultrasolutii sau Cum sa esuezi cu succes, Situatia e disperata, dar nu si grava: In cautarea nefericirii. In cautarea nefericirii a aparut in franceza sub titlul Faites vous-même votre malheur (eu as traduce Faceti-va singuri zile fripte) si e un manual perfect de nefericire, un fel de „tot ce-ati vrut vreodata sa stiti despre nefericire si v-a fost frica sa intrebati (pentru ca ati fi aflat ca, de fapt, sinteti in mare parte raspunzatori de ea)“.
In 100 de pagini, Watzlawick trece in revista cu gratie si umor capcanele pe care ni le inventam singuri si-n care cadem cu voluptatea unui saritor de la trambulina, refuzul schimbarii, blocarea in trecut, paranoia, frica stupida (tehnica evitarii – decit sa risti sa aluneci pe gresie, mai bine nu te mai dai deloc jos din pat), strategia „e de-ajuns sa insisti“ (sau „mergi pina-n pinzele albe“, desi stii ca-i o timpenie), aminarea oricarei confruntari cu realitatea, intretinerea propriilor iluzii, autoamagirea, felul in care o idee poate produce propria ei realitate, mecanismul predictiilor care se verifica singure, inclusiv la nivel social. („Daca o tara se simte amenintata de tara vecina, ea se va inarma excesiv, convingindu-si astfel vecinii sa ia masuri „defensive“, care vor fi vazute drept dovezi suplimentare ale dispozitiei lor razboinice. Si atunci, razboiul va fi doar o chestiune de timp.“)
Citindu-l pe Watzlawick, te hlizesti si nu prea, pentru ca ajungi sa te recunosti in exemplele lui de „candidati la nefericire“ care-si croiesc singuri nevrozele. Vorba Demonilor lui Dostoievski: „Totul e bine… Totul. Omul e nefericit pentru ca nu stie ca e fericit. Atit si nimic altceva! Iar cind afla asta, devine pe data fericit…“.