De la Bristol la New York, vasul face o luna, timp in care Honor boleste aproape fara incetare. Totusi, odata debarcate, nu Honor, ci Grace va fi cea care-si va da obstescul sfirsit, cind, in drum spre destinatia finala, se imbolnaveste de friguri galbene. Si uite asa, in Ohio nu mai ajung doua surori, ci numai una, taman cea care, daca ar fi fost dupa ea, ar fi ramas in batrinul Dorset, unde casele sint din piatra si frumos insiruite, iar catunele vechi de sute de ani. Categoric, America e o tara diferita: „tinara si neincercata“ cu „o fundatie nesigura“, in cuvintele lui Honor.
O tara noua, cu mai multe lucruri de prost gust
Prietenii Quakeri par la fel de primitori oriunde, dar nici macar ei nu se aseamana prea mult cu genul de oameni cu care a fost Honor obisnuita. Sint mai galagiosi, maninca prea mult si par mereu pe picior de plecare, gata oricind pentru a o lua de la capat. In plus, quilturile lor (pe care le numesc alinatoare, comforters) sint alcatuite din patrate si folosesc modele aplicate, fara a avea o lucratura de petice in adevaratul stil englezesc. Honor gaseste aceasta metoda grabita si cam de prost gust. Din nefericire, nu e singurul lucru de prost gust pe care-l va remarca. Inainte de a ajunge in mica comunitate din (fictionalul) Faithwell, Honor se opreste in putin mai marele (si realul) Wellington, un sat de linga (la fel de realul) Oberlin. Aici o cunoaste pe modista Belle Mills, care face palarii si bonete doamnelor din localitate, dar si din imprejurimi, inclusiv celor de culoare, care aici nu sint sclave, ca in Sud, ci, teoretic, oameni liberi. Sintem in 1850, Abolitionismul e doar un proiect, dar emanciparea negrilor deja a-nceput. Belle e surprinsa de priceperea si rapiditatea lui Honor de a coase, Honor, de imensa ei bunatate, si in curind cele doua vor deveni foarte bune prietene. De la ea, dar si de la Prietenii Quakeri, Honor va afla de existenta Caii ferate clandestine (the Underground Railroad), un traseu utilizat de negrii fugari care vor sa ajunga in Canada sau in state unde sclavagismul a fost desfiintat, la fel ca in Imperiul Britanic, inca de pe la 1830.
A devenit si ea o fugara
Pina la venirea in America, Honor nu mai intilnise oameni de culoare, dar aici va constata ca este o foarte devotata sustinatoare a cauzei lor. Spre deosebire de viata din Anglia, unde lucrurile pareau a se misca cu incetinitorul, in America ele evolueaza prea repede. Cel putin pentru albi. In numai un an de la sosirea ei in Ohio, Honor nu numai ca s-a mutat de la familia Cox, cu care, daca Grace ar fi trait, ar fi trebuit acum sa se-nrudeasca, dar s-a si maritat cu Jack Haywire, un tinar fermier din zona, poate nu la fel de atragator ca Donovan, fratele lui Belle, dar blind si cinstit, dornic sa-i faca pe plac. In familia Haywire, pe linga Jack si sora lui, Dorcas, nu mai traieste decit mama acestora, Judith, sotul ei si tatal copiilor fiind omorit in Carolina de Nord, dupa ce incercase sa ascunda un sclav in sura cu fin. Este un secret pe care familia nu-l dezvaluie decit tirziu, atunci cind Honor le cere socoteala pentru purtarea lor lasa. Intr-adevar, din cauza asta, nici Judith si nici Jack nu prea mai simt nevoia sa ajute fugari, mai ales ca de curind s-a dat o lege noua, care te poate baga la puscarie daca esti prins facind-o. In schimb, Honor, continua sa-i ajute chiar si dupa ce ramine insarcinata, spre disperarea tuturor celor din familie. Mai mult, infuriata de ceea ce ea considera un comportament ipocrit, incepe un post al tacerii (nu mai vorbeste cu nimeni) si in final pleaca, refugiindu-se la modista acasa. Acum a devenit si ea o fugara (chiar e insotita de o negresa la un moment dat), o fugara pe cale sa nasca, lucru care se va petrece tot in casa lui Belle. Astfel, pentru a-si vedea copila proaspat nascuta, dar si pe mama acesteia, sarmanul Jack ajunge sa faca naveta intre cele doua sate si, desi nu-i convine situatia, o accepta ca fiind voia lui Dumnezeu. Comunitatea Prietenilor nu este la fel de ingaduitoare, insa. Daca o tine asa, Honor va fi excomunicata, iar copilul i se va lua pentru a fi crescut de altcineva.
Ajuta-i pe negri, dar si pe tine
Este nevoie de o discutie cu doamna Reed, o negresa inteleapta din Oberlin, pentru a o convinge pe tinara sa revina la sentimente mai bune. Calea ferata clandestina are nevoie de ajutorul oricui, dar va continua sa existe si fara ajutorul lui Honor. Nu trebuie sa te certi cu cei dragi pentru asta. Iubeste-ti sotul, intoarce-te la el, reintegreaza-te in comunitate. Sfaturi utile, de la o femeie care a ramas de mult fara sot, cit despre comunitate, ce sa mai vorbim, e vorba de ea si de citeva femei asemenea ei. Honor se intilneste cu doamna Reed dupa o noapte in care a impartit patul cu o fetita de culoare care s-a aciuat linga ea ca un animalut care cauta sa se-ncalzeasca. Pentru ea, momentul cind spatele acela micut si bolnav s-a lipit de spatele ei a reprezentat o experienta de neuitat, ca atunci cind, mai demult, bolnava fiind, o fugara i-a adus o cana de apa la capul patului.
Mai putin o poveste de dragoste si mai mult un studiu de mentalitati
Negrii nu sint cu nimic mai prejos fata de albi, de ce aici, in America, sint tratati ca si cum ar fi, incit nici quakerii, care nu sint de acord cu sclavia, nu-i accepta printre ei in casa Adunarii? Ce fel de tara e asta care ingaduie asemenea comportamente? Greu de dat un raspuns, dar aproape tot ce se intimpla in aceste State Unite pline de contraste si paradoxuri e mai presus de puterea ei de intelegere, incit, chiar daca pare ca si-a facut un rost pe pamint american, spre final, Honor se gindeste daca nu cumva ar fi mai bine sa se intoarca in Anglia.
Ce decizie va lua, cine va muri si cine va trai, cum se vor rasfringe toate acestea asupra lui Honor si a familiei sale, va trebui sa aflati singuri.
In Ultima fugara, volum tradus si publicat la doar citeva luni de la aparitia sa in Statele Unite, Tracy Chevalier scrie mai putin o poveste de dragoste si mai mult un studiu de mentalitati, un roman istoric, de atmosfera (construita abil, si prin intermediul corespondentei dintre Honor si prietena ei, Biddy, ramasa in Anglia), a carui actiune nu se petrece intimplator in Oberlin si imprejurimi, orasul fiind un „focar“ important, daca nu cel mai important, al miscarii abolitioniste.
Tracy Chevalier, Ultima fugara, traducere si note de Ona Franz, colectia „Biblioteca Polirom. Actual“, Editura Polirom, 2012