Europa, continua legenda, s-a simtit parasita printre „barbarii” de pe insula Creta. Zeus insusi, tatal zeilor, fusese cel care, in chip taur, o rapise din patria ei, oferindu-i o noua vocatie. Aceasta misiune „zeiasca”, motiv central al legendei Europei, se perinda prin toata faza timpurie de colonizare a spatiului mediteranean si fundamenteaza superioritatea invadatorilor prin intermediul persoanei regelui Agenor al Feniciei, punct de referinta pentru suveranii ulteriori. Cu ajutorul mitului Europei, dinastiile antice si-au intarit pretentiile tutelare pina in cele mai indepartate teritorii.
Cu mai bine de 200 de ani in urma, statele nationale vest-europene au dezvoltat un soi de constiinta istorica si au inceput sa-si legitimeze expeditiile coloniale de jaf din punct de vedere istoric, politic si cultural, astfel ca, la reimpartirea continentului european, punctul de referinta l-a constituit Antichitatea, cu idealurile ei civilizationale. Spatiul european a fost iarasi divizat – de o parte, mari culturi civilizationale (Vestul), iar de cealalta parte, regiuni „barbare” si „orientale” (Estul si Sud-Estul). Pina astazi, prejudecatile, atribuirile culturale si atitudinile dusmanoase fata de aceste regiuni si fata de statele din Estul si Sud-Estul Europei se mentin cu obstinatie, fiind alcatuite si raspindite in mod diferit. In mod ironic, aceste state au devenit acum parte a UE. Dar est-europenii si sud-est europenii sint ei insisi divizati si invrajbiti. Slavoj Zizek remarca la un moment dat ca, pentru fiecare asa-numita tara balcanica, „Balcanii” nu sint altceva decit caracterizarea celui mai apropiat vecin estic, respectiv sud-estic. Pentru sirbi, Balcanii incep in Kosovo si in Bosnia, pentru croati, in Serbia ortodoxa si bizantina etc.
La 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria devin state membre UE. UE va numara acum 27 de tari. Stiu noii membri ce ii asteapta si ce se asteapta de la ei?
Calitatea de membru UE nu garanteaza bunastare. Noii membri nu ar trebui sa-si faca iluzii in privinta rolului lor intr-o mare Europa. Pentru Vest, e mai putin vorba despre o participare culturala si economica a Estului la bogatie si prosperitate, cit mai ales despre stabilizarea saraciei la un prag suportabil. In ciuda mult clamatei „comunitati europene de cultura si de valori”, orientarea strategica a Vestului tinteste in mod tendential sa lase „populatiile excedentare” ale Estului, pe care le considera amenintatoare la adresa propriei bunastari, afara, in fata usii, respectiv sa le epuizeze ca forta ieftina de munca in propriile teritorii. Valurile de emigranti care suscita teama trebuie stopate in fata propriilor granite si pacificate la pragul de saracie. Pe termen lung, integrarea in UE este mai ieftina decit apararea granitelor prin mari cheltuieli de natura militara. Dupa caderea Zidului si disolutia socialismului de stat in Europa de Est si de Sud-Est, s-a ajuns la o migrare in masa, care a infricosat si terifiat statele industriale din Vest – de aceea granitele externe sint acum impinse pina la Rusia si la Marea Baltica.
Europa – stare de agregat
Noile teritorii se supun de bunavoie primatului banului, al politicii de securitate si al culturalismului. Procesul contemporan de restructurare a societatii postcomuniste, precum si a propriului sine ca „european” in conditiile dizolvarii trecutului comunist si ale puternicelor sale impregnari culturale nu se bazeaza pe o prelucrare critica a istoriei, ci, in mod tendential, pe prezentarea unei continuitati a istoriei nationale, a miturilor, traditiilor si autoaprecierilor sale culturale; insa aceasta prezentare amalgamata de catre noile elite reprezinta produsul „discursului national” al comunismului, imbracat in haina liberalismului acum dominant. Istoria nu e o camasa pe care o schimbi pur si simplu atunci cind se murdareste. Trebuie sa invatam sa intelegem prezentul ca pe un proces de evolutie a trecutului, altfel vom repeta greselile istoriei. Pentru asta e nevoie de o prelucrare anevoioasa, de autocritica si de disponibilitatea pentru cainta.
In lupta pentru hegemonie culturala, mult clamata „comunitate europeana de cultura si de valori” serveste adeseori drept fatada a unei concurente crincene, pentru comenzi si piete. Teritoriile din Est ajunse din nou sub autoritatea Vestului sint un cimp de test pentru mimarea capitalismului. Principiul organizational urbano-cultural al metropolelor vestice, orientat spre aplanarea contradictiilor politice si sociale prin consum si organizarea timpului liber, nu functioneaza in metropolele Europei de Sud-Est.
Tentativa de a imita stilul de viata al Vestului prin intermediul shopping-mall-urilor, al centrelor de servicii si al cartierelor cu profil gastronomic esueaza in mod obligatoriu din pricina lipsei puterii de cumparare pentru o patura larga a populatiei. Promisiunile de fericire ale lumii marfurilor sint valabile in primul rind pentru noua si subtirea business-class si pentru vechile cadre, care s-au aranjat in haosul birocratic dominant. Melancolia tinerei generatii e la mintea cocosului.
Societatile postcomuniste s-au divizat in doua directii de gindire. Marea masa a invinsilor la nivel social duce dorul politicii identitare national-comuniste, in timp ce subtirea patura superioara isi investeste cistigurile obtinute din afaceri dubioase si privilegii parlamentare intr-un stil de viata hedonist.
Nu noul inlocuieste vechiul, ci mai degraba vechiul si autoritarul paternalism al bacsisului se intoarce in haine noi. Cit timp comunismul nu este prelucrat si depasit, totalitarismele atipite sub suprafata democratiei parlamentare vor continua sa se regenereze, de data aceasta in interior – in institutii, in media, in psiho-economia cetatenilor.
Europa nu este o plasmuire contingenta, ci o stare de agregat. Europa a creat orasul liber, democratia si cultura. Exista vreo speranta conform careia procesul de unificare europeana contine sansa unui nou proiect european, cu parteneri cu drepturi egale? Cultura, care cartografiaza de multa vreme psihogeografia noii ordini globale de dupa caderea Zidului si 11 Septembrie si care lucreaza in cautarea raspunsului la niste intrebari de politica identitara – privind corpul, genul si statutul cultural in interiorul unor parametri sociali si transculturali –, este adevarata producatoare a „Noii Europe”.
Modul in care Europa de Est si de Vest se dezvolta laolalta produce un spatiu de tranzitie – un ideal cimp de activitate pentru cultura. In timp ce politica formalizeaza procesul de integrare si normeaza viul, cultura contribuie la posibilitatea descoperirii si planificarii unor noi peisaje politice, a unor identitati eliberate si a unor optiuni de actiune ce au in vedere viitoare autodefiniri ale Europei. Cultura transcenda granitele si este un producator de noi politici discursive si de imagine, care ajuta la depasirea vechii gindiri. Cultura este tehnologia-cheie a viitorului.
Traducere de Cristian Cercel