— O, ce faci, mai, Daniele, iar te-ai blocat in trafic si te-ai gindit sa ma suni?
— Pai, ce naiba sa fac, sa ma uit la semafoare? Ia zi, cum iti merge?
— Bine, acum is la studio.
— Atunci nu te tin mult. Voiam sa te intreb, cind ai fost ultima oara la mine si ai stat cu fiu-miu dimineata, l-ai invatat vreo poezie?
— Da, ca-mi tot dadea cu mingea in cap si trebuia sa-i captez cumva atentia.
— Ti-am zis ca are talent la fotbal. Auzi, ma, da’ cum naiba suna poezia asta, ca nu reusesc sa-mi dau seama din ce zice Mircea. Ceva cu un tren?
— E asa: trece trenul printre munti…
— Stai putin, ca vreau s-o notez ca s-o repet cu el acasa. Deci… munti, asa…
— Ca un sarpe lung, incarcat cu detinuti, ah, ce dureros.
— ’tu-ti mortii ma-tii de taximetrist! Ia uite ce-mi face asta, mai! Asa… sarpe lung… detinuti… ce dureros. Ce-i dureros, asa e textul sau iti dadea fiu-miu cu mingea?
— Textul, textul.
— O fi bine sa-l invat o poezie cu versuri despre durere? Sa nu plinga prin somn, ma gindesc.
— Stai linistit, ca i-am zis-o cu intonatie vesela. Ah, ce dureroooos! Ca ceva pozitiv, intelegi?
— Ah, ce dureros!
— Mai vesel.
— Aaaah, ce dureroooos, scuteristul curului! Bai, se baga de parca ar fi strada lu’ tac-su. E bine asa?
— Putin prea vesel, dar e ok.
— Zi-mi continuarea.
— Zice asa: si-i lasa in Poarta Alba, ah, ce dureros…
— …Poarta Alba… asta e pe undeva pe la mare, nu?
— Da, pe unde se varsa Dunarea.
— Si bag aceeasi intonatie la dureros?
— Poti s-o schimbi putin, sa nu fie redundant. Si finalul: acolo-i piinea mai neagra, ah, ce dureros.
— Gata, fratioare, am scris-o. Deci e despre o puscarie, sa inteleg.
— Da, dar subiectul e chiar romantic. Plus ca poti sa-i zici lui Mircea ca, daca nu face la olita, il duci la Poarta Alba. Eventual completezi poezia, sa sune rimat.
— Pai baga repede niste versuri, ca tu esti poetul.
— Scrie asa: daca nu fac la olita, ah, ce dureros, tata o sa-mi dea sentinta, ah, ce dureros…
— Mai degraba mama, eu nu-l cert.
— Ok, mama. Si mai noteaza asa: deci… sentinta, sa ajung in dungi si lanturi, ah ce dureros, si sa sap, Doamne, la santuri, ah, ce dureros.
— …Santuri… dureros. Gata, prietene, am scris-o. Pina ajungi din nou la mine, o s-o stie la perfectie.
— Mai bine recitator decit fotbalist. Ii stimulam memoria.
— Auzi, dar totusi nu era mai bine daca-l invatai pe aia cu Zdreanta?
— Nu, mi se pare prea violenta, la doi ani jumate. Vrei sa plinga noaptea?