Cartea Midnight Killer. Banalitatea s-a nascut la oras (Ego. Publicistica, cu CD), adunind mai multe tabletele publicate de Gheorghe in „24-FUN”, s-a lansat cu nume mari, dar fara cine stie ce fast. Dependentii de „A.G.” nimeriti la lansarea din Clubul Frame de pe 8 decembrie au jubilat probabil la tonele de laude cazute asupra produsului lor preferat, din directii pe cit de imposibil de intersectat, pe atit de conciliante cind vine vorba de A.G.: Roberta Anastase (deputat PD), Cristian Boureanu (deputat fost liberal), Dan Chisu, Corina Dragotescu (fost director editorial la „Adevarul”, proaspat venita in trustul Realitatea Media), Florin Dumitrescu (adica textele de la Sarmalele reci), Vasile Ernu, Dumitru Gorzo, Bogdan Ghiu, Simona Haraga (model), Mihai Morar (1/2 „Dimineata dementa”), Nicola (stiti, cu „Milioane de copii pe strada”), Tudor Octavian, Florin Piersic Jr., Planeta Moldova, Jean Lorin Sterian, Victor Ponta (deputat PSD si, vorba lui A.G., „prietenul lui Daciana Sarbu”). „Ce-i uneste pe acesti oameni este ca nu am o parere exagerat de proasta despre ei, spune Gheorghe. Nu imi sint prieteni, dar in spatiul public consider ca au dreptul sa-si spuna parerea”, declara acesta ritos.
„A explodat ca mamaliga”
„Pentru ca e un tip al dracu’”, explica Boureanu de ce ii place „A.G.”. „A strins in el si la un moment dat a spus direct ce gindea si a vazut ca asta se cerea.” Dan Chisu schimba forma verbului si pune totul la negativ. Iese tot tamiiere sau, pentru a fi in ton, publicitate mascata: „Il urasc pe A.G. pentru ca in «24-FUN» are primul editorial, aaaa deci e primul citit. Nu-mi place A.G. pentru ca a reusit sa faca din mine cel mai mare bucatar inexistent”. Pentru Corina Dragotescu, pare-se singurul jurnalist consumator de A.G., acesta „reuseste sa spuna ceea ce gindim noi, dar o spune original. A fost introvertit, a observat ce se intimpla in jurul lui si la un moment dat a explodat ca mamaliga”.
Dumitru Gorzo vede in A.G. „un bun actor: spune clisee, lucruri pe care le stim cu totii, dar o spune cu aplomb si rastit”. Gorzo este convins ca A.G. scrie mai ingrijit decit vorbeste, dovada volumul proaspat de la Polirom.
Bogdan Ghiu a marturisit deschis ca ii lipseste acel A.G. care ii intrerupea pe ascultatorii anonimi la „Midnight Killer”, dar s-a cam saturat de A.G. care ii asculta pe politicieni. Pentru ca am ajuns la capitolul acesta, Victor Ponta a reusit sa fie cel mai simpatic de pe lista lui A.G. El a povestit cum l-a sfatuit pe Adrian Nastase, seful lui pina nu demult, sa nu refuze invitatia lui Gheorghe la emisiune, „pentru ca o sa-l injure mult si bine”. Nastase l-a ascultat si, in consecinta, „m-a injurat patru ani incontinuu ca l-am trimis acolo”, spune Ponta.
Acestea fiind zise, produsul A.G. a intrat in galantare si in varianta scrisa, alaturi de varianta video, „Politica, frate!” si „Am o stire pentru tine”, cele doua emisiuni prezentate de A.G. pe Realitatea TV. Acum cu vorbele lui Vasile Ernu: pe vremea cind era la Sky FM (Constanta, postul de radio unde s-a lansat), A.G. isi incepea emisiunile spunind „O fac cu gura”. Acum poate spune: „O fac si cu gura, si cu mina”.
Andrei Gheorghe este cu siguranta unul dintre cele mai de succes produse mass-media romanesti postdecembriste si chiar ca ar fi trebuit inventat daca nu ar fi existat.
Planeta Moldova prezinta: Midnight Killer-ul lui Gheorghe
- „O carte superba, incomoda, acida si realista. O clisma literara detoxifianta.” – Rodica Bujor, trustul „Litera Noua”
- „O carte buna.” – „The New York Yorker & Riders of New York”
- „Absolut fantastic, m-am lasat de optimism!” – Puf Mamy de la „Satiricon Invest”
- „O carte nelipsita de pe raftul dumneavoastra decadent. Se consuma pe neasteptate. Efecte secundare masive.” – Olga Potapova, „Moskovskaya Brigada”
- „Alegeti un raft separat si bine intarit pentru cartea lui Gheorghe. Nu lasati tinerii sa se drogheze pe canapeaua de sub raft. Pericol de comotie.” – Elvira Brauzer de la „Today of Tomorrow”
- „O colectie impresionanta si delicata de anti-clisee amplasate exact unde nu te astepti daca te astepti in general la ceva. Cu alte cuvinte, o antidogma spectrala, dar suficient de latenta ca sa-ti rasara mai tirziu in locurile cele mai intime.” – Eduard Bingo-Balu de la („the transformers of Bukarest”)
- „Ce sa mai… ” – Filip Filip de la „Sentimetrul de seara”
- „In sfirsit o carte de terminat in pat.” – Morella Ferguson de la „Postasul de Noapte”
- „Merita sa-ti pierzi timpul citind-o cufundat in fotoliul din spatele televizorului. Merita sa iti pierzi banii si casa in schimbul efectelor gama asupra intelectului pe care textul lui Gheorghe le imprima la cele mai subtile nivele ale neuronului cititorului.” – Samantha Foxtrotter, „Yogi Power”
- „Subiectele sint incitante, linearitatea scriitoriceasca sufera aici transformari de o luciditate rara. Scriitorul este un monden prin excelenta!” – Sonia Iliescu, revista „Rezumat”
- „Un «Rambo» al scrierii momentane. Scurt si clar, incert si activ!” – Bobby Socaciu, „Legendele nu mor niciodata”
- „O lovitura puternica in pintecele intelighentiei romanesti acum si pururea.” – Alex Petru Samoil, ziarul „Suferinta de Miine”