Sic transit gloria... e un volum de texte pe care le-ati scris in perioada mandatului Adrian Nastase. Sint doi ani de cind acesta nu mai este un personaj central in politica romaneasca. Cum priviti acum aceste texte?
Cu oarecare nostalgie… Pentru ca trimit la anii in care si eu aveam poate mai multe idealisme decit astazi. Dar as vrea sa cred ca nu m-am indepartat foarte mult de acel timp. Mai grav mi se pare insa faptul ca nu ne-am indepartat foarte mult noi ca societate de acele vremuri… E vorba de anii 2001-2004. Cartea este un fel de jurnal al luptelor politice de atunci, e preponderent politica si in mare parte sint texte care au vazut lumina tiparului in diverse ziare si reviste din tara, mai putin „Dilema Veche” – pentru ca nu am vrut sa amestec lucrurile. Punindu-le cap la cap si adaugind notatii ale mele din vremea aceea, mi-am dat seama ca iese un jurnal pe care initial am vrut sa-l intitulez Noul Fanar. Apoi m-am gindit ca as putea, in mod evident, deranja oamenii din fostul PSD sau din cel actual. Nu voiam sa las impresia ca vreau sa trimit neaparat la o guvernare anume. Cred, mai curind, ca la noi problema e a practicilor de guvernare pe care le folosesc diverse partide. Din pacate, noi avem un Fanar in care mai multe partide, pe rind, se comporta ca niste fanarioti. Si de asta am ajuns la titlul final cu acea glorie care trece. S-a vazut foarte clar: pe Adrian Nastase, care era pe culmea valului in 2001, acum il vedem la cronica neagra a televiziunilor, vorba unui ziarist italian.
In argumentul pe care l-ati scris la acest volum afirmati ca nu credeti sa mai existe un popor care sa uite atit de usor. Credeti ca perioada 2000-2004 a fost atit de repede uitata?
Sa stiti ca inca nu mi-am schimbat imaginea si impresia. Astazi, privindu-l pe Adrian Nastase spunind cu mare siguranta ca este un proces politic ceea ce i se intimpla, imi dau seama ca multi romani, poate preocupati de traiul de zi cu zi, nu mai sint interesati de chestiuni precum coruptia lui Adrian Nastase sau lustratia fostilor comunisti sau curatenia morala a oamenilor politici. Romanii nu neaparat ca iarta, dar prefera sa uite. La noi, de multe ori, uitarea are un rol curativ, avem impresia ca rezolvam problema daca uitam de ea. Si multi dintre noi practicam acest truc al detasarii de trecut printr-o uitare voita.
La cita telenovela cu Prigoana si Bahmuteanu este, una cu Nastase pare destul de neinteresanta…
Sa stiti ca, intr-adevar, telenovelele se inspira din viata reala si inca dramele de amor sint ceva mai nevinovate decit dramele politice si despre asta incerc eu sa aduc vorba in carte, incercind totodata sa pun in context si decizii bune pe care Adrian Nastase si guvernul sau le-au luat in acea vreme.
In prezent, sinteti parlamentar PNL. O calitate pe care ati avut-o si in perioada acelui „cincinal in trei ani si jumate”. Publicati acest volum acum ca pe o razbunare politica?
Nici pe departe. Cartea se opreste in momentul in care eu imi incepeam mandatul. Ultima notatie din volum este din august sau septembrie 2004. Eu aveam sa devin senator in luna noiembrie a acelui an. E drept ca acum pregatesc un jurnal politic de-a dreptul, cu note pe care le tin zi de zi si poate ca intr-o zi o sa-l public si pe acesta. Dar nu foarte repede, pentru ca, daca vrei sa fii sincer, vorbesti inevitabil despre lucruri care pe termen mediu sau scurt pot sa deranjeze foarte mult. Dar am facut-o dintr-un fel de datorie fata de constiinta mea. Acest volum n-are pe cine sa se razbune, pentru ca pina in toamna lui 2004 eram si eu, ca neparlamentar, inca aproape de cercul analistilor politici, al comentatorilor. Chiar daca devenisem recent membru al PNL-ului, mai eram invitat sa comentez probleme de natura istorica sau politica pe la ziare, radiouri sau televiziuni.
Urmatoarea dumneavoastra carte va fi din nou una academica?
Va fi traducerea in limba romana a tezei mele de doctorat (Ce Ceausescu qui hante les Roumains, Curtea Veche, 2005 – n.r.), care il are ca element central pe Nicolae Ceausescu si felul in care l-am creat ca societate romaneasca. Este proiectul editorial pentru 2007. Ar mai fi si un volum cu 150 de povesti publicate in „Dilema Veche” in ultimii ani.
„Nu imi place sa fiu bagat la gramada”
Vreau sa incheiem cu o curiozitate legata de finala de la „Mari Romani”, in care a parut ca aproape fiecare dintre cei 10 care isi sustineau candidatul a avut cite ceva cu celalalt. Au fost multe replici taioase. Cum s-a vazut asta din interior?
Si mie imi pare rau ca s-a ajuns aici, practic n-a fost decit un schimb de replici intre mine si Andrei Gheorghe plecind de la o generalizare a dinsului.
A mai intervenit si Stejarel Olaru…
…Stejarel Olaru, care probabil se astepta sa cistige cu Richard Wurmbrant si am facut greseala sa ii spun ca el ar trebui sa fie multumit cu locul 5, pentru ca un personaj totusi necunoscut ajuns aici este unul victorios. Stejarel m-a acuzat de necunoastere, lucru pe care nu si l-a adus aminte in momentul in care m-a rugat sa ii prefatez cartea de debut. Prefata pe care am scris-o, de altfel, cu placere, pentru ca eu cred ca in lumea noastra e loc pentru toti. Dar poate ca ar trebui ca fiecare sa invete sa cistige nu neaparat dindu-l afara pe celalalt. Practic a fost o finala foarte tensionata din punctul de vedere al acelora care si-ar fi dorit sa cistige. Din punctul asta de vedere, am fost singurul care nu dorea ca Ion Antonescu sa cistige. Interesul meu a fost ca, pe cit posibil, sa-mi fac datoria de profesor, iar nu pe aceea de avocat. Iar in momentul in care am acceptat sa fac un documentar despre Antonescu, n-am inteles c-ar fi vorba de a juca rolul avocatului. Pentru ca el, indiferent de ce crede in mintea lui, sustine o versiune. Eu nu puteam in Universitate sa spun una, iar la televizor asta. Sa ma intorc si sa le zic studentilor mei: „M-ati auzit ce-am spus aseara, dar am glumit, era un show, nu va luati dupa asta”.
La Tirgul de Carte Gaudeamus, Andrei Gheorghe si Adrian Cioroianu s-au aflat pe acelasi raft.
Ma bucur foarte mult, v-am spus ca nu sint o fire conflictuala. Dar nici nu imi place sa fiu bagat la gramada. Si cind vorbea domnul Gheorghe despre parlamentari, care sint sub media de inteligenta a natiei, n-aveam de ce sa aplaud sau sa rid. Nu ma vad in situatia asta. De asta i-am penalizat si dinsului tendinta de generalizare. E ca si cum ai spune despre toti prezentatorii de televiziune ca trag iarba pe nas. Nu, doar unii o fac si asta am si incercat sa-i spun.