Asa si incepe, cu vestea spusa din gura in gura si ziarul dat din mina in mina, prilej cu care cunoastem primii eroi – pe Robert Crawley, conte Grantham (Hugh Bonneville), sotia acestuia, Cora Crowley, care, de fapt, e americanca (Elizabeth McGovern), fiica lor cea mare, Lady Mary (Michelle Dockery), si altii. Odata cu Titanicul se scufundase si pretendentul la mina lui Lady Mary, de aici stupoarea tuturor. Pe servitori nu i-am prea bagat in seama, dar cind episodul s-a terminat, aveam parerea formata: Downton Abbey e un amestec ingrijit – ca orice serial britanic de epoca, dar tot amestec – de Ramasitele zilei (datorita idilei in nuce dintre majordom si menajera) cu Gosford Park (viata aristocratilor care se intretaie cu cea „subterana“, a servitorilor). M-am hotarit sa-i mai dau totusi o sansa, dupa care sa trec la altceva. Am mai vazut un episod. Dupa care am mai vazut unul, si inca unul, pina s-au terminat cele trei sezoane scoase pe DVD (serialul a demarat in 2011).
Azi ma asteapta a doua seara fara Downton Abbey si resimt un mic „sevraj“. Imi place atit de mult serialul? Nu orbeste. La primele trei-patru episoade, chiar si dupa, imi dadeam seama, de pilda, ca Maggie Smith e uneori prea fortat-coltoasa in rolul batrinei contese si ca rolul ei seamana atit de bine cu cel din Gosford Park. In al treilea sezon deja ma irita afectarea lui Lady Mary si a alesului ei, Matthew Reginald Crawley. Am continuat sa ma uit pentru ca asta se intimpla cu toate serialele: te obisnuiesti cu ele si personajele iti devin tot mai familiare, de asta iti lipsesc atunci cind serialul se termina. Ca intr-o casnicie, puterea obisnuintei e hotaritoare (apropo, nici Robert si Cora Crowley nu se iubeau cind s-au luat, am aflat intr-unul din episoade).
Am asteptat sa vad toate sezoanele disponibile (al patrulea e in filmari) si doar pe urma am inceput documentarea. In primul rind, am vrut sa vad interviuri cu actorii ca sa imi dau seama daca sint ca in film – daca afectarea lui Lady Mary e a actritei, daca servitorii au ceva din sobrietatea serviabila de pe ecran s.a.m.d. Am fost surprinsa sa vad ca Maggie Smith are la fel de mult umor ca in serial, desi nu are aceleasi grimase. Dimpotriva, e aproape inexpresiva in interviuri – de aici si efectul mai bun al poantelor.
O telenovela de soi
Downton Abbeya fost mai intii un succes in tara lui (cel mai popular serial britanic din 2011), dupa care a trecut Oceanul si s-a raspindit in toate zarile. A luat premii, lumea il vede in draci, iar adevaratii proprietari ai adevaratului castel Downton Abbey, care se numeste de fapt Highclere Castle, rup bilete la miile de vizitatori, pentru ca altfel n-ar avea cum intretine cele 50 de camere. Daca il iei la bani marunti, Downton Abbey nu e altceva decit o telenovela. Intr-un mediu inchis se fac si se desfac intrigi atit in aripa nobililor, cit si in cea a slujitorilor: doua dintre surorile Crawley nu se sufera pentru ca una are succes la barbati si cealalta nu, a treia se indragosteste de sofer, contelui i se aprind calciiele dupa o camerista, doi dintre servitori ii sapa pe alti servitori, unul face puscarie pentru o crima pe care n-a comis-o s.a.m.d. Dar serialul creat de Julian Fellowes (care e scenaristul de la Gosford Park) are multe lucruri pe care o telenovela sud-americana nu le are. Chiar trebuie amintite? Poveste mult mai buna, actori adevarati, scenografie/costume/machiaj de calitate etc. Plus renumele serialelor britanice. In timpul filmarilor a existat un istoric pe platou (un fel de enciclopedie ambulanta, a spus cineva), care a furnizat tot felul de detalii, de la cum se servea ori se minca intr-o familie de neam in timpul Primului Razboi Mondial pina la amanunte legate de munca servitorilor.
Mai e ceva care place, desi uneori e pus cu mina: felul cum eroii traverseaza istoria, majoritatea adaptindu-se, putini rezistind cu orice risc. Daca reactia batrinei contese Grantham la vederea telefonului e putin fortata, mult mai discret e felul cum timpul modifica vestimentatia femeilor din inalta societate si mijloacele de transport. Serialul are uneori momente foarte bune, de pilda partida de cricket de la finalul sezonului trei, cind toate personajele sint antrenate intr-un meci ca o sarbatoare in pastel, furata timpului.
Downton Abbey. Creat de: Julian Fellowes. Cu: Hugh Bonneville, Maggie Smith, Elizabeth McGovern, Michelle Dockery, Jim Carter