• un intelectual rasat, intre 45 si 50 de ani, prof.univ.dr., cu o sotie asemenea, tata a doi copii – unul pasionat de computere, celalalt de violoncel.
• o pensionara de peste 70 de ani, fosta croitoreasa, bunica a cinci nepoti, momentan singura;
• o studenta la jurnalism, apolitica, ce viseaza pe ascuns sa se faca Andreea Esca;
• un taran intre 55 si 60 de ani, lefter, fost sustinator al lui Ion Iliescu, actualmente convertit la Gigi Becali;
• un sudor somer, intre doua virste, cu nevasta casnica, mama a cinci copii…
• si tot asa…
Mai inchipuiti-va vreo mie de gospodarii, cu personaje tipice pentru Romania, impartite probabilistic pe categorii de sex, educatie, venituri, regiuni etc., apoi intrebati-ma ce au toate acestea in comun. Pai, va spun eu, daca nu stiti: oricare dintre ele poate face parte dintr-un esantion reprezentativ pentru populatia Romaniei. Oricare dintre ele poate accepta ca la televizorul lor sa fie montat un PeopleMeter, un aparat electronic care, conform unor agentii speciale, „asigura inregistrarea, stocarea si transmiterea informatiilor de vizionare ale membrilor fiecarei gospodarii” (sa nu ma intrebati ce inseamna „gospodarie” in cazul de fata; eu stiam alt sens al cuvintului). Ei bine, asa se stabileste audienta, ratingul diverselor canale de televiziune, contorizind cit timp si la ce post se uita personajele posesoare de PeopleMeter. Pe scurt, nu conteaza ca intelectualul rasat se uita doar pe TVR Cultural, pensionara adoarme cu televizorul deschis pe OTV, studenta urmareste doar MTV, taranul lefter receptioneaza doar TVR 1 etc. Asa se face ratingul, asa se decreteaza gustul si interesul public. Pe baza unui simplu sondaj. Gospodaria mea, a dumneavoastra, aproximativ douazeci si doua de milioane de persoane (minus cei adunati in jurul a o mie si ceva de PeopleMeter) nu e luata in calcul. Noi „votam” indirect, prin reprezentanti pe care nu i-am delegat niciodata.
Asa se intimpla peste tot in lume, imi veti spune. Cu toate acestea, eu mi-as dori sa dispara doua lucruri din presa noastra.
Unu, declaratiile de genul „emisiunea cutare a fost urmarita de 2.547.822 de telespectatori” (e un numar dat dupa ureche, calculat pe baza unui procent din care se elimina marja de eroare a sondajului). Si doi: sa nu mi se mai vinture ideea ca telecomanda e la mine, ca am intotdeauna posibilitatea de a schimba postul care nu-mi place. Pot sa si dau foc la televizor.
Parerea mea (si a milioanelor de oameni fara PeopleMeter) nu conteaza.