In Spania, cea de-a saptea arta este sufocata de criza: numarul salilor de cinema a scazut cu citeva sute in numai un deceniu, iar numarul spectatorilor s-a diminuat si el cu aproape 50 de milioane. La rindul ei, finantarea de la buget s-a redus cu 55%, iar in septembrie anul trecut, cresterea TVA-ului de la 8 la 21% a dat o lovitura fatala industriei de profil.
Prin urmare, cinematografia spaniola cauta supravietuirea in finantarea externa. O mina de ajutor ii este data de cineastii „hispanofoni“, precum mexicanii Alfonso Cuarón sau Guillermo del Toro, care servesc drept „punte de legatura“ cu Statele Unite. In urma unor astfel de demersuri, cota spaniolilor a inceput sa urce la Hollywood.
„Primim scenarii originale trimise de agenti sau producatori americani care doresc sa faca filme cu noua generatie de regizori spanioli“, spune Joaquín Padró, producatorul filmului Orfelinatul. „Desigur, daca nu esti Almodóvar, a lucra cu americanii inseamna sa faci filme in limba engleza…“ Ceea ce a facut ca la Festivalul de la Cannes de anul acesta doar 24 dintre filmele iberice prezentate sa fie in limba lui Cervantes.
Dar, spune „Le Figaro“, reteta pare sa functioneze – Spania a cunoscut doua dintre cele mai mari succese de casa prin The Impossible, de Juan Antonio Bayona, si horror-ul Mama, de Adrés Muschietti. Vedetele ambelor filme sint nume mari de la Hollywood (Ewan McGregor si Jessica Chastain), dar acesta este pretul platit de producatorii spanioli pentru a respira financiar. Si alti regizori spanioli se pregatesc sa se puna in slujba lungmetrajelor anglofone. „Spania are regizori care se bucura de stima mondiala si care sint capabili sa faca filme in engleza produse aici, dar finantate international“, explica producatorul Juan Gordon.