Sigur, pe linga asta ar mai fi si avantajul de a-ti auzi prietenii si cunoscutii vorbind despre tine. Cind eram mica, credeam ca e un avantaj, intre timp mi-am dat seama ca nu si ca uneori cel mai bine e sa-ti vezi de treaba ta.
John Howell, profesor de fizica cuantica la Universitatea din Rochester, nu si-a vazut de treaba lui. Dupa ce termina experimentele de la facultate, se intorcea acasa si lucra cu Benjamin, fiul lui de 14 ani, la alte experimente, legate de optici transformationale si posibilitatea de a face obiectele invizibile. Un fel de invizibilitate do it yourself cu buget mic (150 de dolari). O scurta demonstratie gasiti pe YouTube (cautati „A Basic Demonstration of Optical Cloaking“) – ideea e simpla, dar nu v-o pot explica eu, pentru ca nu-s la fel de inteligenta ca un profesor de fizica cuantica. Ea implica niste recipiente pline cu apa, niste lentile de 4 dolari bucata si-un joc de oglinzi. Prestigioasa „MIT Technology Review“ nu si-a ascuns entuziasmul: metoda profesorului Howell ar putea fi folosita pe viitor pentru a face invizibili satelitii care graviteaza in jurul Pamintului (desi nu stiu de ce cineva ar vrea sa faca asta).
In fine, vestea e buna, pot in sfirsit sa devin invizibila, e de-ajuns sa-i dau un telefon lui Howell si sa zbor pina la New York. Problema e ca nu mai vreau. Alaltaieri am gasit in reportofon o discutie de bucatarie inregistrata din greseala de doi prieteni si n-am putut asculta decit cinci minute, gindindu-ma ca am ajuns undeva unde n-aveam voie si ca trebuie sa plec repede de-acolo. Despre asta, insa, ceva mai tirziu, peste vreo 10 ani.