Scenariile pe care le-a scris Adrian Lustig pina acum au flirtat cu un populism indoielnic si vulgar (Poker, Ultimul corupt din Romania), au testat anemic reteta comediei romantice (Minte-ma frumos) ori au construit imagini plastice peste gauri dramaturgice (Nunta muta). Daca in Nunta muta tandemul Malaele-Lustig livra un ambalaj suprarealist cu citeva momente memorabile peste o poveste prea putin sustinuta dramaturgic, Funeralii fericite o lasa mai usor cu calofilia – desi „deformatia profesionala“ venita din teatru i-a modelat lui Malaele (ca si lui Silviu Purcarete) sensibilitatea artistica, orientindu-se mai mult spre o tragicomedie cu influente rusesti.
Prea putina substanta pentru un lungmetraj
Am senzatia ca romanul lui Adrian Lustig s-ar fi pretat mai bine unei piese de teatru decit unui film, in parte si datorita faptului ca povestea are configuratia, marimea potrivita scenei. Pe ecran, istoria lui Lionel Frunza, care afla ca va muri de la o tiganca, supunindu-se finalmente destinului dupa ce prietenii sai s-au supus volens-nolens, are prea putina substanta pentru un lungmetraj. Dar poate nu acest lucru face ca filmul sa nu fie urmarit nici cu entuziasm, nici cu amuzament, nici cu inima-n git. Poate e numai faptul ca apartine unui gen de cinema care functiona acum 30-40 de ani, eventual pe vremea comunismului, cind se cultivau metafora si hazul de necaz. Pe podeaua scenei, unde povestile au mai multe sanse sa fie percepute ca atemporale, lupta lui Lionel Frunza cu fatalitatea ar avea cu totul alt impact. Pe ecran ea se destrama usor, desi imaginea si machiajul sint ingrijite, desi Crina Semciuc pe post de inger al mortii e frumoasa ca o cadra, muzica e semnata de Vladimir Cosma, iar vocea din off a eroului, la final, cind ne spune scolareste ca iubirea e tot ce conteaza in viata are o candoare in care il simti pe Malaele. Horatiu Malaele e un actor la fel de bun pe ecran cum e pe scena, ghinionul lui ca nu are regizorul si scenaristul pe care ii merita. Viziunea lui Malaele-regizorul ramine cea a unui om de teatru, care atunci cind imagineaza, imagineaza bogat (vezi scenele onirice, in alb, cu ingerii actori), iar cind se straduieste sa devina „mai minimalist“, devine plat. Are dificultati in a-si face actorii sa sune firesc (vezi risul gros care a insotit cinematografia romana si care rasuna si aici, mai ales la inceputul filmului). Desi are ochi si simte, ii lipseste simtul cinematografic, ceea ce presupune a simti imagini in miscare si filmul ca intreg, nu tablouri vivante.
Un film banal cu oameni obisnuiti
Lumea lui Arthur Newman/Arthur Newmane si mai plicticos, desi ii are in distributie pe Colin Firth, Emily Blunt si Anne Heche. Producatorul trebuie ca a fost foarte persuasiv daca a reusit sa convinga aceste vedete sa apara intr-un film la fel de banal ca eroul sau, un divortat bine situat social care isi insceneaza propria moarte pentru a incepe o viata noua, in alt stat, ca instructor de golf. Femeia pe care o intilneste pe drum (Emily Blunt) are si ea probleme – nu un copil pe care l-a ignorat, ci o sora bolnava, asa ca cei doi vor incepe o dubioasa relatie hranita de perspectiva de a intra in casa unor necunoscuti si de a le prelua pentru scurt timp personalitatea. La teama de asumare a responsabilitatii – tema serioasa a zilelor noastre –, scenariul ajunge cu teama, preferind sa se ascunda in spatele griului, si nu poti sa nu te gindesti prin personajul lui Colin Firth la rolul pe care acesta l-a interpretat in Un spion care stia prea multe/Tinker Tailor Soldier Spy si care era intentionat ascuns in spatele banalitatii. E un pariu pe care filmul il pierde: omul obisnuit care ar dori sa isi schimbe viata si sa renunte la problemele pe care nu le stie asuma devine, din pricina povestii insuficient dezvoltate si a regiei laxe, atit de plicticos ca te apuca pandaliile si mai ca te-ai oferi sa-l ajuti.
Parca tot mai multa viata au si mult mai autentici sint dinozaurii lui Spielberg care, la 20 de ani de la aparitia francizei Jurassic Park si in pregatirea partii a patra, sint relansati in 3D, mai tineri ca niciodata.
Funeralii fericite. Regia: Horatiu Malaele. Cu: Horatiu Malaele, Crina Semciuc, Igor Caras-Romanov, Mihai Gruia Sandu
Lumea lui Arthur Newman/Arthur Newman. Regia: Dante Ariola. Cu: Colin Firth, Emily Blunt, Anne Heche
Jurassic Park 3D. Regia: Steven Spielberg. Cu: Jeff Goldblum, Sam Neill, Laura Dern